Nu am reuşit să o înţeleg niciodată. Poate asta m-a fascinat cel mai tare la Ea. Acum doarme liniştită, în câteva clipe se activează, sare din pat, se îmbracă, face cafea, mă ciufuleşte din mers, râde zglobiu şi apoi se opreşte din nou. Pune o muzică relaxantă pe fundal, se tolăneşte în scaun şi îşi savurează cafeaua, de parcă timpul se opreşte special pentru Ea.…
-
Am căutat prin timp un om căruia să-i spun cine sunt. Să mă dezvălui, goală de precauții și de temeri. Să-i scriu, să-l cert, să-i povestesc. Să-l pierd în nebunia minții mele și să-l găsesc…
-
Aș vrea să te iubesc nebunește. Complet. Frumos. Copleșitor. Să simt că mi se înmoaie genunchii de câte ori te văd. Să tresar de câte ori mă atingi. Să mă trezesc îmbiată de mirosul pielii tale.…
-
Cineva mi-a spus odată că mai rău decât să fii singur este să fii prins într-o relaţie greşită. Şi ştiu sigur că acel cineva avea dreptate. Doar era vocea mea interioară. Aia deşteaptă foc…
-
Tu treci prin viețile lor precum un vânt de primăvară. Călduț, mângâietor, năvalnic pe alocuri. Parfumat cu boare de viață și clinchet de râset. Zglobiu. Nu te oprești prea mult niciunde, dar știi că…
-
M-am întrebat întotdeauna cum pot oamenii să iubească amintiri. Și-am criticat cu îndârjire pe cei pe care îi vedeam venerând fantasma unei foste iubiri. C-o ridicare de sprânceană îi sfătuiam să iasă din trecut…
-
Mi-au spus de multe ori că nu mă înțeleg. Și erau toți deștepți (aproape), dar le-a lipsit întotdeauna profunzimea. Și când scriam vedeau mereu litere albe pe un fond maro. Și nu înțelegeau că…
-
M-am oprit undeva între simplu și complex, asigurându-mă că visele și realitatea croșetează împreună cea mai frumoasă variantă a mea. Și am găsit întotdeauna cuvintele alese cu care să povestesc crâmpeie de gânduri, dorințe…
-
A venit la ea cu mâinile goale. Purta cu el doar amintirile dureroase ale unei povești de dragoste neterminate. Nu avea nimic să-i ofere. L-a privit prin lentilele ochelarilor de soare o perioadă. Știa că…
-
Când mă întrebai de ce te iubesc, râdeam şi-ţi spuneam două-trei vorbe şi apoi te sărutam ca să uiţi că m-ai întrebat vreodată ceva. Şi-apoi mi-era ciudă că nu ţi-am zis. Şi-apoi îmi dădeam…
-
Nu am putut niciodată să trec cu adevărat peste trădare. Mă consumă, mă sufocă, mă ucide şi mă învie doar pentru a relua ciclul durerii. E groaznic. Tulburător. Închide ochii. Îți aminteşti cum te-ai…