Am căutat prin timp un om căruia să-i spun cine sunt. Să mă dezvălui, goală de precauții și de temeri. Să-i scriu, să-l cert, să-i povestesc. Să-l pierd în nebunia minții mele și să-l găsesc acaparând sinapse. Să-l duc în locuri simple, pe care să le decorăm cu amintiri. Să îi zâmbesc cu suflet.
Să mă dezlege de trecut. Să-l duc spre viitor, de mână. Să nu găsim nicicând finalul. Să râdem mult și des. Să ne iubim.
***
Am cunoscut mulți bărbați de-a lungul vieții. Dar am iubit unul singur. Ei m-au îmbrăcat în haine de nesiguranță. El le-a dat jos și m-a acoperit doar c-o cămașă roz, venită parcă de la Nessus. Și e mai grea decât un șifonier întreg.
***
Am căutat prin timp un om căruia să-i spun cine sunt. Să mă dezvălui, goală de precauții și de temeri. Să-i dau ce sunt, ce am și ce trăiesc. Să îl iubesc așa cum poate încă n-am aflat. Să mă iubească.
Și să-mi dea jos cămașa roz. Și-n schimb să mă îmbrace cu mirosul lui. Să îmi acapareze porii și simțirea. Și să mă vadă.
No Comments