Eliberarea

A venit la ea cu mâinile goale. Purta cu el doar amintirile dureroase ale unei povești de dragoste neterminate. Nu avea nimic să-i ofere. L-a privit prin lentilele ochelarilor de soare o perioadă. Știa că dacă îi dă jos, va cădea și armura. Și l-ar fi privit la infinit.

După luni de zile în care nu îl văzuse și nu îi auzise vocea, reîntâlnirea a fost dureroasă. Era tot El. Nu regreta nimic. Juca roluri care în trecut ar fi făcut-o să se arunce instant în braţele lui. Totul era o scenetă: gesturile, vorbele, tăcerea. Ar fi râs, dar nu a putut să scoată decât un suspin. Avea un déjà vu. Cumva, asista la o scenă de anul trecut, de acum doi ani, de acum trei ani… Numai că Ea nu mai era aceeaşi. Şi ar fi râs. Amar.

A plecat fără să privească înapoi. Știa că dacă se întoarce nu va mai putea să se apere de El. A plecat purtând cu ea regretele trecutului şi ale viitorului contopite într-o strângere de inimă. Ştia că nu e sfârşitul. Nu putea fi aşa. Toate poveştile au nevoie de un final aparte. Sau de o continuare. După caz.

***

În toiul nopţii mesajele au început să curgă. Ştia că era beat, aşa că nu i-a mai răspuns. “Te iubesc, să ştii”, i-a spus şi Ea s-a înecat cu propria-i amărăciune.

***

Dimineaţa a începu greu, cu durere de suflet şi de dor. A ieşit din casă aşteptând parcă ceva. Fără să ştie ce sau cum sau unde. Sperând.

***

S-a aşezat pe bancă, ţinându-şi capul în mâini, în timp ce încerca să evadeze din beţia care nu îi trecuse încă. Ea l-ar fi îmbrăţişat să-l facă bine, dar ceva o oprea. Poate destinul. Poate durerea. Poate teama.

“Mâine plec în vacanţă”, i-a spus din senin. “Cu o femeie pe care nu o iubesc. Te iubesc pe tine.  Când mă întorc, mai avem vreo şansă?”

L-a gonit cu sufletul plin de durere, scârbită, uimită. Îşi simţea fiecare moleculă strivită de ecoul cuvintelor lui, în timp ce şocul o elibera fără ca Ea măcar să ştie. Nu putea să-şi creadă urechilor. Nonşalanţa întrebării lui o izbea fără milă peste suflet.

***

A privit în gol ore în şir, fumând ţigară după ţigară, amintire după amintire. S-a ridicat apoi să plece într-un loc în care cuvintele lui să nu aibă ecou. A făcut doi paşi şi s-a oprit. Se simţea mai uşoară. S-a întors şi a privit la locul care purta rămăşiţele mizeriei lui. Şi i-a văzut amintirea risipindu-se în aer ca fumul de ţigară. Atunci a ştiut: era liberă.

După aproape 4 ani, era pentru prima oară liberă. Liberă de El. Liberă de Ei. Liberă de dragoste. Liberă.