Acum câțiva ani trăgeam o concluzie dureroasă: suntem singuri. Dar vremurile triste trec, iar timpul întoarce filele cu o viteză blândă, radieră de dezamăgiri uneori. Și am uitat. Și am iertat. Și am găsit scuze, talent pe care înțelepciunea vârstei mi-a arătat că îl stăpânesc la nivel de artă. Caut scuze celor din jurul meu ca un maestru. Singurătatea nu apare, așa cum am putea bănui, în momentele dramatice ale vieții. Cu asta ne-am obișnuit. Sau nu. Dar nu contează.…
-
Nimic nu vindecă un suflet rănit mai bine decât o mână de prieteni care îți sunt alături la greu. Însă prietenii au și ei viețile lor. Și în timp, pe nesimțite, o țeavă care…
-
Și-a turnat fresh de portocale în pahar cu mișcări lente. A dus paharul la gură și a gustat din lichidul dulce-acrișor, înmiresmat și colorat portocaliu. A chicotit scurt, bucurându-se ca un copil de Dumnezeu…
-
Sunt peste 2 milioane de oameni în București. Bărbați și femei, mare parte dintre ei singuri, aleargă de dimineața până seara într-un oraș care doarme doar câteva ore pe noapte. Și asta în timpul…
-
Dragostea nu este niciodată de ajuns într-o relație. Fără alte elemente care să o sudeze, se stinge, se pierde sau devine insuficientă. Tot timpul mai trebuie ceva. Sau poate că n-am cunoscut eu încă…
-
Ieșim din fiecare relație cu un bagaj plin de amintiri, durere, îndoieli și temeri. Unii dintre noi răsuflă ușurați că s-a terminat și își spun că vor trece mai departe liniștiți. Alții se tulbură,…