Dragostea nu este niciodată de ajuns într-o relație. Fără alte elemente care să o sudeze, se stinge, se pierde sau devine insuficientă. Tot timpul mai trebuie ceva. Sau poate că n-am cunoscut eu încă acea dragoste care să-mi țină de frig și de urât prin timp.
Oricum ar fi, fără să pun întrebarea, viața mi-a răspuns de una singură de la an la an, de la relație la relație: dragostei nu-i place singurătatea. Dar într-o societate în care singurătatea pare a fi singura certitudine, nu pot să nu mă întreb: cum devine dragostea insuficientă?
Iubim mai multe persoane de-a lungul vieții. Și iubim diferit. Pe fiecare într-un fel care nu înseamnă neapărat mai mult sau mai puțin. Cu toate astea, mereu vom ști că X sau Y a fost sau este dragostea vieții noastre. Poate pentru că lui X sau Y i-am iertat cele mai multe greșeli. Sau poate pentru că alături de X sau Y am oscilat între agonie și extaz. Fără linie de mijloc. Linia de mijloc e mediocră în dragoste.
Dar dacă am avut extaz și agonie, de ce nu a fost suficientă dragostea?
Atunci când El și Ea se îndrăgostesc unul de celălalt, primul ”obiectiv” setat este să înceapă o relație. Se atinge obiectivul și apoi se întâmplă inevitabilul: El sau Ea începe să ia dragostea celuilalt de-a gata. Ca și cum o merită așa, pur și simplu. Fără efort. Fără să dea nimic înapoi. Fără să-și amintească faptul că dragostea înseamnă mai mult decât un status schimbat pe Facebook și câteva poze în care au ieșit amândoi bine. Sau nopți dormite împreună și sex. Sau ieșit din când în când în oraș cu partenerul doar pentru a arăta că nu ești singur/ă.
Dragostea a însemnat întotdeauna mai mult decât fluturi în stomac și furnicături pe șira spinării. Fără acea persoană care să te facă să râzi, care să aibă grijă de tine când te ia răceala, să te alinte, să vadă că nu ești ok chiar și atunci când zâmbești cu toată gura, să te surprindă, să te încurajeze, dragostea devine insuficientă. Sunteți doar doi străini care se tem de singurătate. Pentru că dragostea nu se învață. Iar cele de mai sus nu sunt pe un to-do-list. Le faci pentru că așa-ți vine. Le simți sau nu.
Dragostea nu este niciodată de ajuns. Dar între dispariție și insuficiență, aleg fără să stau pe gânduri confortul primeia, în fața disperării celei din urmă.
No Comments