Filipineza mea împlinește astăzi un anișor. Nu, nu e păcăleală. Fix acum un an, pe vremea asta, lansam filipineza.ro. Și am scris, după care am lenevit, după care am scris din nou. Pentru că eu nu pot să scriu dacă nu am ceva de spus. Și atunci tac. Dar doar în scris.
Dar uite că a trecut un an în care am învățat o grămdă de chestii. Și vi le spun și vouă aici:
1. Dacă nu ai ceva de transmis, taci. Știu și eu cât de bine dă să stai să scrii zilnic măcar un articol, dar dacă ajung vreodată să fac articole de 2 rânduri în care vă spun că sunt plictisită sau că mi-e foame, împușcați-mă.
2. Calitatea va fi întotdeauna mai presus decât cantitatea. Deci, cititorii mei sunt foarte deștepți. Cu mici excepții, desigur. Și aici mă refer la cei care îmi comentează chestii precum „ejti najpa”, „proast-o”, „dak nu î-ți arați fatza înseamnă k ejti urâtă” și variațiuni pe aceeași temă. 99% dinte cititorii mei vin, însă, cu comentarii pertinente. Îmi atrag atenția pe alocuri. Mă fac să îmi pun întrebări și îmi sugerează noi unghiuri de abordare. Nu sunt mulți, nu sunt puțini. Sunt fix cât trebuia să fie. Și e ok.
60.000 de unici și 120.000 de afișări în primul an. Așa spun cifrele din Google Analytics. Și vă spun sincer că mai că nu-mi vine să cred că 5000 de oameni și-au făcut timp în fiecare lună să-mi citească poveștile și să-mi asculte gândurile.
3. Oamenii care ajung la mine pe blog din Google caută niște chestii foarte ciudate. Ceea ce mă face să-mi pun întrebări despre textele mele.
Și astea sunt doar câteva exemple. Rare, thanks God. Dar funny. Soooo funny.
4. Din când în când, cineva îmi mai scrie să mă întrebe dacă sunt filipineză cu adevărat și de unde știu să scriu așa bine în limba română. Am învățat că indiferent cât le explici oamenilor ceva, ei vor crede tot ceea ce își doresc. În cazul de față, câteva persoane chiar m-au acuzat de-a lungul timpului că mi-e jenă de „specia” de care aparțin și că de aia neg eu că aș fi o filipineză veritabilă. Ptiu! O nenorocită, vă zic…
Ar mai fi multe de spus, dar parcă mă apucă din nou lenea. Și dacă mă plictisesc eu, cu siguranță v-aș plictisi și pe voi.
Vă mulțumesc! Să-mi fiți sănătoși!
