Cred că toate problemele mari au fost la un moment dat în viața asta mici. Numai că noi, indolenți din fire, ne-am făcut că nu vedem și am așteptat că „poate trece”. Sau poate le rezolvă altcineva.
Deci pe mine mă termină tupeul ăsta prost pe care îl avem în noi. Și zic noi, pentru că nici eu nu sunt scutită în totalitate de generalizarea mea de indignată.
Dar hai să vă expun punctual ce mă scandalizează excesiv.
Oamenii care aruncă gunoaie pe jos. Cum este posibil așa ceva? În 2015?! Și-apoi (și-aici apare tupeu prost pe care-l menționam mai sus), să se plângă că, „vai, cât de jegos este orașul ăsta”. Păi poate dacă n-ați mai arunca pe jos ca niște Neanderthali, n-ar mai fi. Și, da, un muc de țigară tot gunoi este.
Sau… imaginați-vă cum conduceți voi ca niște cetățeni cinstiți. Și, deodată, de parbrizul mașinii se izbește un cotor de măr aruncat pe geam de țăranul care conduce mașina din fața voastră. Păi cum să nu joci X și 0 cu cheia la el pe mașină? Și cum să nu faci remiză de 3 ori, ca să fii sigur că a înțeles mesajul?! Cum?!
Vitele de la metrou. Jur pe roșu că nu trebuie studii superioare ca să se rețină următorul aspect: întâi se coboară, apoi se urcă. Nu te bagi ca un obosit, călare peste toată lumea, că nu ți-a lua mă-ta metrou. Aceeași regulă se aplică în cazul autobuzelor și a tramvaielor. Este atât de simplu!
Nespălații în urechi. Da, măi. Ăia care urlă în telefon de îi auzi de la 3 vagoane/metri distanță, depinde unde te afli. Soluția este simplă: dacă ești surd, dă sms. Dacă e prea gălăgie în metrou, așteaptă până cobori, că nu mergi cu personalul. Și dacă ai tulburări de comportament, isterizează-te la tine acasă unde locuiești, ca să nu-mi strici mie mood-ul de zen ce sunt.
Frustrații de provincie. Și eu m-am născut la Cuca Măcăii, dar pe mine nu mă auzi spurcând Bucureștiul, de parcă îmi datorează ceva și nu mi-a dat. „Vai, ce de căcat este orașul ăsta!”. Serios?! Jet la mă-ta acasă, unde te-ai născut și nu mai comenta, că nu te ține nimeni aici cu forța. Și dacă varianta asta nu te coafează și vrei să te simți evoluat, sunt 320 de orașe în România și o groază de alte țări în lume, în care poți să emigrezi cu buletinul în mână. Gudbai!
Muco-băloșii. Ăia de scuipă, frate. Băi, deci când îi auzi cum își adună mucii și-i trec prin gât, înainte să îi întindă pe asfalt, îți vine să îi înscrii la creșă. Că de acolo te învață că nu e frumos să scuipi. Eu propun să facem chetă și să le cumpărăm amărâților un pachet de șervețele să-și verse seva-n ele.
Lista este extrem de lungă. Ideea este că o astfel de atitudine ne-a dus unde suntem astăzi. Și am putea mult mai bine. Dar, dacă nu suntem în stare să reparăm chestiile mici, ce pretenții să avem să rezolvăm problemele alea arzătoare?
Ah, și încă ceva: cine naiba le-a dat drept de vot celor enumerați mai sus? Păi dacă nu îi duce capul să rețină chestii de educație elementară, ce pretenții s-avem de la ei să contribuie la viitorul țării și să nu îi voteze pe toții terminații care le dau ulei?
Aș fi folosit cuvinte mai elevante, dar chiar m-am enervat pe subiectul ăsta și am scris așa, ca o indignată cu studii medii.
No Comments