Niciodată nu mi-au plăcut urările care încep cu veșnicul ”Cu ocazia sărbătorilor de…” sau ”Fie ca Sărbătorile de … să-ți aducă etc etc”. La fel cum tag-urile în poze cu specific de sărbătoare de pe Facebook mă irită teribil. Adică, de ce aș vrea să primesc o notificare de câte ori cineva face o urare seacă pe care oricum nu dă doi bani?!
Într-un fel, toate aceste gesturi mă fac să mă simt neimportantă. Dacă nu ai putut să te deranjezi să îmi trimiți un mesaj personalizat, mai bine nu o faci deloc. Și știu că veți fi de acord cu mine. Chiar și voi, cei care faceți lucrurile de mai sus. Nu e nimic mai iritant decât să fii aruncat random într-un grup de urări ipocrite pe care nu dă nimeni doi bani.
Urările din suflet, bucuria, emoția … toate aceste lucruri s-au transformat în ceva ce trebuie făcut. Și chiar nu-mi amintesc ultima oară când mi-a trimis cineva un mesaj care să mă miște în vreun fel. Și am primit tot felul de mesaje: amuzante, penibile, dubioase, clasice…
E trist. E trist pentru că nimănui nu îi mai pasă suficient de mult încât să dea un telefon. Sau să-mi treacă numele într-un mesaj. Sau să-l personalizeze cu o urare care să ilustreze exact ce am nevoie sau îmi doresc. Cele mai multe sunt niște urări ipocrite copiate de pe internet.
Așa că astăzi vă rog pe voi, prietenii mei, de pe blog sau de pe Facebook, și chiar și pe cei din viața de zi cu zi: dacă nu aveți nimic de spus, tăcerea este cea mai bună opțiune.
No Comments
Bine punctat 🙂 te pup Diana
Fie ca Sarbatorile sa-ti aduca.. stai, cred ca am facut ceva gresit aici :-“
@Casi: :)))))
Cel mai penibil mi se pare sa-ti primesti fie direct , fie pe ocolite mesajul trimis de tine :)) Mai naspa e ca deja nu te mai intereseaza cine ce iti zice. Oarecum anticipezi cam ce e in mesaj..
Andrei… 🙂