Picături

Noaptea e cel mai greu.

***

S-a băgat în pat, fără nicio tragere de inimă. N-o aștepta nimic acolo. Și-a pus telefonul pe noptieră și s-a lăsat acoperită de pătrățele de matematică.

***

”La tine în brațe este cel mai frumos loc din lume!”. ”Heeeei! Asta-i a mea!”, spuse Ea râzând. ”Doar ți-am zis că locul meu preferat din lumea întreagă este la tine în brațe”. ”Știu”, răspunse El zâmbind. ”De asta te iubesc”.

***

A luat perna în brațe și a început să retrăiască amintiri, cuvinte, senzații, povești. Povestea lor.

***

A plâns pentru toate lucrurile pe care nu le-a putut spune și pentru cele pe care nu știa că le simte. A plâns pentru trecut și pentru viitorul care nu avea să se întâmple vreodată. A plâns cu ciudă pentru cum distrusese El povestea.

Până când lacrimile s-au întors la focul care le-a creat. Până când i-au curățat fața și sufletul. Până când a rămas doar un suspin prelungit. Și un regret pe care știa că-l va purta cu sine prin timp. Și dragostea pentru El. Mai ales dragostea pentru El.

A îngropat-o într-un colț de suflet, știind că îl va iubi mereu. Înțelegând că așa a fost scris. Acceptând că, uneori, dragostea nu moare.