S-a trezit cu un gol în stomac. S-a ridicat cu greu și s-a privit în oglindă. Avea o cută pe față și părul ciufulit. Ochii îi erau umflați. Plânsese în somn. A fugit în baie și s-a spălat pe față, evitând de data asta oglinda. Se simțea goală, inertă, stupidă. S-a sprijinit de chiuvetă în timp ce căuta să-și revină. Golul în stomac se accentua. Și-a lăsat capul în jos, revărsându-și părul pe față, într-o încercare copilăroasă de a-și ascunde suferința.
Amintirile o biciuiau fără milă. Le dezgropase pe toate în timp ce căuta cu disperare motive să nu-l mai iubească. Minciunile, trădarea, nepăsarea, minciunile, trădarea, minciunile…
– Te măriți cu mine?
– Ești un mare nimic!
– Te iubesc!
– N-ai înțeles nimic! Mă bucur că s-a terminat!
Vorbele lui i se amestecau în cap. Îi auzea voce și iubea fiecare sunet. Chiar și când o alunga. Chiar și când o chema înapoi. Mai ales când o chema înapoi.
A intrat în cameră și s-a întins pe jos, sprijinindu-se de un perete. Durerea o sufoca. Și-a lipit capul de perete și a închis ochii. Amintirile au început să curgă ca lacrimile din seara în care se terminase. Mâinile i-au alunecat instant pe abdomen.
…
– Uite, se trezește! Domnișoară! Domnișoară!
S-a ridicat simțind cum disperarea o îneacă. A ieșit pe ușă cu lacrimile șiroind pe față.
– Nu! Nu! Nuuu, ar fi vrut să urle, dar sunetele refuzau să-i spună durerea. Din când în când, un hohot reușea să spargă bariera tăcerii, dar nu era nimeni acolo să-i pese.
Afară era deja noapte. Nu știa cum se întâmplase sau când trecuse timpul. Picioarele i se împleticeau și refuzau să o mai asculte. S-a întins pe jos, sprijinindu-se de un perete. Durerea o sufoca. Și-a lipit capul de perete și a închis ochii. Mâinile i-au alunecat instant pe abdomen. Rămăsese doar un gol în stomac.
No Comments
interesant modul de abordare din punctul de vedere al femeii implicate, pentru care spațiul și timpul aproape că se anulează. (acum deja mi-am format reflexul de a veni aici când apare un articol nou – îmi place stilul abordat)
Bine ai revenit 🙂
“Mâinile i-au alunecat instant pe abdomen. Rămăsese doar un gol în stomac.” Nu pot sa-mi imaginez prin ce durere ai putut trece. Sa pierzi un copil cred ca e cel mai dureros lucru. Te felicit pentru curaj si pentru minunatele cuvinte cu care ma incanti in fiecare zi. LIKE!
am vrut sa iti comentez si apoi am vazut ce a comentat Cristina B. si mi-am dat seama ca nu am citit cu atentie textul.subtilitatea cuvintelor tale si durerea din spatele lor sunt impresionante.felicitari
🙁
[…] S-a prăbușit în stradă. Singură, cu mâinile chircite, încercând parcă să protejeze ceva. Singură. […]