Povesti

Minus unu

July 4, 2013

S-a trezit cu un gol în stomac. S-a ridicat cu greu și s-a privit în oglindă. Avea o cută pe față și părul ciufulit. Ochii îi erau umflați. Plânsese în somn. A fugit în baie și s-a spălat pe față, evitând de data asta oglinda. Se simțea goală, inertă, stupidă. S-a sprijinit de chiuvetă în timp ce căuta să-și revină. Golul în stomac se accentua. Și-a lăsat capul în jos, revărsându-și părul pe față, într-o încercare copilăroasă de a-și ascunde suferința.

Amintirile o biciuiau fără milă. Le dezgropase pe toate în timp ce căuta cu disperare motive să nu-l mai iubească. Minciunile, trădarea, nepăsarea, minciunile, trădarea, minciunile…

– Te măriți cu mine?

b1c61c9349b5064701caae05526ccce9

– Ești un mare nimic!

– Te iubesc!

– N-ai înțeles nimic! Mă bucur că s-a terminat!

Vorbele lui i se amestecau în cap. Îi auzea voce și iubea fiecare sunet. Chiar și când o alunga. Chiar și când o chema înapoi. Mai ales când o chema înapoi.

A intrat în cameră și s-a întins pe jos, sprijinindu-se de un perete. Durerea o sufoca. Și-a lipit capul de perete și a închis ochii. Amintirile au început să curgă ca lacrimile din seara în care se terminase. Mâinile i-au alunecat instant pe abdomen.

– Uite, se trezește! Domnișoară! Domnișoară!

S-a ridicat simțind cum disperarea o îneacă. A ieșit pe ușă cu lacrimile șiroind pe față.

– Nu! Nu! Nuuu, ar fi vrut să urle, dar sunetele refuzau să-i spună durerea. Din când în când, un hohot reușea să spargă bariera tăcerii, dar nu era nimeni acolo să-i pese.

Afară era deja noapte. Nu știa cum se întâmplase sau când trecuse timpul. Picioarele i se împleticeau și refuzau să o mai asculte. S-a întins pe jos, sprijinindu-se de un perete. Durerea o sufoca. Și-a lipit capul de perete și a închis ochii. Mâinile i-au alunecat instant pe abdomen. Rămăsese doar un gol în stomac.

Mocanu-bw-blackwhite-Tremendo-artistic-black-and-white-photography-woman-sadness-sad-beauty_large

You Might Also Like

No Comments

  • Reply demdece July 4, 2013 at 7:37 am

    interesant modul de abordare din punctul de vedere al femeii implicate, pentru care spațiul și timpul aproape că se anulează. (acum deja mi-am format reflexul de a veni aici când apare un articol nou – îmi place stilul abordat)

  • Reply Cristina B. July 4, 2013 at 9:32 pm

    “Mâinile i-au alunecat instant pe abdomen. Rămăsese doar un gol în stomac.” Nu pot sa-mi imaginez prin ce durere ai putut trece. Sa pierzi un copil cred ca e cel mai dureros lucru. Te felicit pentru curaj si pentru minunatele cuvinte cu care ma incanti in fiecare zi. LIKE!

  • Reply Anamaria July 5, 2013 at 1:02 pm

    am vrut sa iti comentez si apoi am vazut ce a comentat Cristina B. si mi-am dat seama ca nu am citit cu atentie textul.subtilitatea cuvintelor tale si durerea din spatele lor sunt impresionante.felicitari

  • Reply Anonymous July 8, 2013 at 1:06 am

    🙁

  • Reply Did you smile today? July 9, 2013 at 12:34 am

    […] S-a prăbușit în stradă. Singură, cu mâinile chircite, încercând parcă să protejeze ceva. Singură. […]

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: