Tic-tac … De la o vreme aud incontinuu sunetul asta nenorocit. Si crestem … cu fiecare secunda care trece.
Terminam gradinita si suntem al naibii de entuziasmati : o sa mergem la scoala, nu o sa mai fim noi “cei mai mici dintre aia mici” si ne putem juca in continuare. Responsabilitati : sa invatam bine. Asteptari : note mari.
Mergem la scoala si facem 8 clase. Le terminam si pe alea. Super! O sa mergem la liceu : prieteni vechi si noi, putere mai mare de decizie, petreceri, cluburi, relatii, sex, mai multi bani, permis de conducere, road-trip-uri. Responsabilitati : sa invatam bine. Asteptari : note mari.
Terminam liceul. O sa mergem la facultate : prieteni vechi si noi, putere si mai mare de decizie, mai multe petreceri, cluburi, relatii, sex, si mai multi bani, permis de conducere, calatorii. Responsabilitati : sa invatam bine, sa nu “spargem” toti banii de la parinti intr-o zi, adica sa ne mai ramana de mancare, chirie si intretinere (acolo unde e cazul). Asteptari : note mari, eventual un “temp job”.
Terminam facultatea. Lista cu responsabilitati si asteptari nu ar incapea intr-un “post” pe blog. Deodata, te trezesti ca trebuie sa faci chestii, sa ai chestii : job stabil, locuinta, masina, relatie. Te intalnesti cu rude si cunoscuti si asa apar intrebarile : “Si … unde lucrezi?”; “Si … ai o casa (cu sensul de locuinta, fie ea de orice fel) a ta?”; “Si … masina ai?”; “Si … iubit/a ai?”; “Si … cand te casatoresti?”.
La inceput, esti putin amuzat/a. Nu iti faci griji, doar abia ai terminat facultatea. Mai ai si master-ul, esti inca tanar/a. Adica … mai ai timp. Apoi te intalnesti cu fosti colegi, cu prieteni si cunostiinte sau auzi despre ei. Culmea, ei au job stabil, masina, locuinta si se casatoresc in viitorul apropiat (sau au o relatie cu potential de casatorie). Daca nu, au cel putin doua dintre chestiile enumerate mai sus.
Si tu?! Pai, stai putin! Abia ai terminat facultatea. Si, de ce ai vrea sa te casatoresti la 22 de ani? In plus, unde scrie ca trebuie neaparat sa ai o relatie? Inca nu ai gasit pe cineva potrivit. Da’ nu-i panica, doar ai mai avut relatii la viata ta. Si bani de locuinta … puii mei, e criza si astea toate sunt scumpe. Job … wow! Paaai, o sa te angajezi la un moment dat, numai ca trebuie sa gasesti ceva ok. Plus ca nu (prea) ai exprerienta. Masina … Da, de asta poti sa-ti iei. Faci un imprumut, te mai ajuta si parintii … . Oricum, ramane de vazut.
Iti spui toate astea. Le spui toate astea. Apoi, le vezi expresia de mila intiparita pe fata. Te compatimesc. Cumva, in fata lor esti un ratat. Nu ai nimic. “Sunt invechiti/comunisti. Ce stiu ei?!” – cam asta ti-ar putea trece prin minte. Si-ti vezi in continuare de viata ta.
Si, intr-o zi, suna telefonul. Si auzi : “Mi-am luat apartament/casa.”; “Mi-am luat masina.”; “M-am angajat.”; “Am fost promovat/a.”; “Ma marit intr-un an/doi/trei/etc … . ” Super! Te bucuri pentru ei. Doar sunt prietenii/ fostii tai colegi.
Apoi, suna iar telefonul. Numai ca de data asta auzi : “X si-a luat apartament/casa. Tu stai tot in chirie? Pai si nu iti iei si tu ceva de-acum?”; “X si-a luat masina. Tu … tot cu autobuzul? Naspa …”; “X s-a angajat/a fost promovat/a. Tu? Aaa … inca nu ti-ai gasit nimic? Pai si ce faci? Nu ai de gand sa te angajezi?” sau “Aaa … tot acolo lucrezi? Pai, nu iti gasesti si tu ceva mai bun?”; “X se casatoreste. Tu? Ti-ai facut macar un prieten/o prietena? Pai si ce faci? Ai o varsta de-acum. Ar cam fi cazul … . In ritmul asta o sa ramai singur/a.”; etc … .
Poti sa te simti frustrat/a. Sau poti sa iti faci planuri de viitor si sa astepti sa vina timpul tau. Si acele cunostiinte “bine intentionate” si al dracu’ de curioase, pot sa isi vada de viata lor.
P.S. My dear I., chill! You are still young. And I love you the way you are! :*
No Comments
Daca e sa vorbim intr-o alta ordine de idei: faza cu sexul, distractiile, chefurile, etc pot incepe inca din scoala generala. Si cum media de varsta incepe sa fie din ce in ce mai mica la capitolul asta, nu o sa ne mai surprinda nimic pe viitor. Cat despre restul, cu terminarea facultatii….mama masii, depinde din ce unghi privesti. Nu-ti poti gasi un job stabil de care sa fii multumit in primul rand din cauza experientei, pt ca mai toti cauta asta. Si atat timp cat n-ai un job bine platiti, stabil si de viitor, n-ai cum sa-ti cumperi nici masina, nici casa, nici nimic. Singura sansa sa le obtii de la varsta asta este doar sa ai niste parinti foarte bogati ca sa ti le faca cadou, un iubit foarte indragostit de tine, sau sa ramai cu vreo mostenire de la vreun bunic/a.
Iar chestia cu casatoria. Las-o dreaq! Suntem tineri, la 22 de ani inca e prea frumoasa viata ca sa stai sa speli sosete si chiloti, sa faci de mancare oale pline si cine stie…poate sa mai schimbi si niste “scutece”. Si merg pe idee ca pe primul loc ar trebui sa fie cariera si pe urma familia. Ca de maritat si facut copii ai timp o viata intreaga, in schimb o cariera ti-o faci treptat.
Pisicuta nu asculta pe nimeni, mai bine continuie sa-ti faci planuri in loc de griji…
Sa le futa dracu femei, eu nu ma insor niciodata
Genial articol! Tic-tac, tic-tac, sunetul asta chiar se repeta obsesiv in ultima vreme…
Mda :|. Obsesiv e putin spus. 🙁
trece viata ca apa si nu ne alegem cu nimic, eleno. MA TOT GANDESC, CE ROST ARE SA MA STROFOC SA FAC BANI, MASINI, CASE.. CHIAR NU ARE NICIUN SENS, CA TOT IN PAMANT AJUNGEM
Am citit ceea ce este scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.
Eu vad 2 subiecte diferite aici care trebuiesc tratate diferit, unu e cel legat de viata amoroasa si celalalt de binestarea materiala sa zicem.
Si zic ca trebuiesc tratate diferit pt ca asta fac eu…nu pt ca ar fi bine. Nu o sa vorbesc de viata amoroasa/sentimentala sau ce denumire ar trebui sa ii dau, pe aia o las sa mai rabde, nevasta si copii sa astepte…i got things to do.
Voi vorbi de cealalta parte. Mai mult ca raspuns pt Bya daca o mai citi.
La mine e simplu, cand eram mic, familia mea nu prea avea bani; nu pot zice ca eram saraci, pt ca aveam mancare si haine, unele noi altele de la fratele meu mai mare, curent, caldura etc. Dar cam atit.
De exemplu toti colegii mei in pauza aveau bani de pachetel si se duceau la o patiserie de langa scoala si isi cumparau cola si alte produse. Dupa scoala se mai duceau la biliard sau bowling or smth… si eu mereu trebuia sa zic ca nu, ca am altceva de facut ca nu acuma. Alteori strangeam saptamani la rand putinii bani pe care ii mai primeam sau imi ramaneau de la rest si ma duceam si imi luam ceva, sau ieseam cu colegii.
Aveam totusi mandria sa nu cer de la nimeni bani, sincer gandindu-ma acuma, cred ca mi-ar fi dat colegii…macar pt o perioada dar e vorba si de o mandrie personala.
Erh…atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva sa ma ajut singur, pentru ca nu te ajuta altii, si incepand de la 14 ani am inceput sa lucrez: am vandt bilete la teleurobingo, am vandut inghetata, am carat bagaje, am lucrat la un magazin de electronice, am lucrat in it si multe altele si cand am ajuns la facultate m-am angajat part-time dar pe profilul meu,…si nu am excelat la nici una dar am terminat facultatea la timp cu 8 si ceva si cand am terminat-o aveam 4 ani experienta in domeniu, deci eram printre cei mai buni de varsta mea din domeniu. A, si prin anul 3 parca…am strans vreo 2 ani bani si mi-am luat o masina mai veche ca sa scurtez timpul intre munca si scoala.
A fost o perioada intensa care m-a invatat multe si nu am lasat nimic sa astepte…
Asa ca se poate si se poate fara parinti bogati si e ok sa te grabesti cu ele…si nu inseamna ca tre sa renunti la f multe, tre sa renunti la anumite chestii dar nu la toate,timp e intotdeauna.
Se poate oricum: si cu parinti bogati si fara. Dar toate la timpul lor si fara bagaciosi care sa te ia la intrebari. 🙂
Mai, din pacate de cele mai multe ori acei “bagaciosi” sunt de fapt parinti sau rude, care de fapt iti vor binele, nu inteleg ca timpurile s-au schimbat si acuma nu mai e asteptat sa te insori la 19 ani si sa ai 3 copii la 22, si sa ai propriile tale vaci si oi pina la 25…but they mean well.
Mie mereu imi place sa zic: arta cere sacrificii. La fel si viata…deci..
Si chiar ieri citisem un banc f amuzant la careva. Era cu un baietel de cativa ani care cara parca un inel la o insuratoare(cum se face la americani). El spune ca toti batranii vin la el, arata spre mire si ii spun “tu esti urmatorul”, si atunci a inceput si el la inmormantari sa se duca la batrani sa arate spre cosciug si sa zica “tu esti urmatorul”.
So let them hurry us, you just go at you own pace..
Cum as spune eu: Let them wait!