Gustul Thailandei

Oricine mă cunoaște poate confirma că sunt simandicoasă până la Dumnezeu și înapoi atunci când vine vorba de mâncare. Gurile rele ar mai găsi vreo două-trei domenii, dar hai să nu ne-abatem de la subiect.
Ei și mă pregăteam eu de vacanța în Thailanda, și-aș fi jurat pe mama mea care mă iubește că o să flămânzesc. Păi să mănânc eu spurcăciuni de alea și dubioșenii?! Mi-am pus frumos o Milka la pachet, un cartuș de Kent 1, am încălecat pe-o șa și-am plănuit atent „dieta” mea cu fructe și orez. Doar nu era să plec fără un plan de supraviețuire…
12 ore mai târziu îmi mișc fizicul din avion, dau ochii cu Bangkok și constat cu stupoare că nici să îți dorești n-ai cum să mori de foame acolo. La fiecare pas te-mpiedici de câte o tarabă cu mâncare: un greier ici, două lăcuste colo, o supă dubioasă dincolo. Fructe și suc natural la fiecare pas. Un șobolan ici, mulți șobolani colo. Glumesc. Fiind vii, erau cam greu de prins.

De mango sticky rice v-am povestit aici, dar trebuie menționat din nou. Deci, Doamne! Îmi fac ochii în cap fix ca la păcănăle numai când mă gândesc la cât bun era. Așa că dacă mergeți în Thailanda, nu ezitați să îmi aduceți și mie o porție.
O altă chestie cel puțin delicioasă este salata picantă de papaya. Merge oricum, dar recomand să o mâncați cu bețe. În primul rând, e mai ușor așa. Și-n plus, păreți isteți în comunitate (măcar pentru ceilalți turiști, pentru că bețișoarele nu sunt tradițional thailandeze).
Nuca de cocos este peste tot: în mâncare, desert și-n visele mele de om proaspăt întors din vacanță. Musai să nu ratați înghețata și chestiile dubioase din poza de mai jos, care nu mai țin minte cum se cheamă, dar sigur sunt inventate de îngerii voștri păzitori și cel puțin o zână din aia de treabă.

Simandicoșii pot supraviețui lejer cu fructe, vită și orez. A, apropos de asta: orezul e un fel de pâine, îl veți primi chiar și atunci când comandați supă. De care nu am mâncat pentru că-s sclifosită. Na, am spus-o!
O altă informație utilă pentru voi ar fi aceea că singurul cuțit dintr-un restaurant thailandez se află în bucătărie. Mereu cu zâmbetul pe buze, thailandezii s-au gândit probabil să prevină în loc să vindece. Așa că de tăiat, tăiați cu lingura, care e nelipsită de la masă.
Regulă de supraviețuire: în Thailanda, ”little spicy” sau orice altă exprimare credeți că vor percuta băieții se materializează în ceva care te va face să dai cu limba de pământ, în timp ce plângi de parcă ți-a murit o mătușă și nu ți-a lăsat ție moștenire casa. Mă tem și-acum să mă gândesc ce înseamnă la ei ”regular spicy”.

Ca buget, există 2 varianta mari și extrem de populare: exagerat de ieftin și ieftin. Pe stradă, la fiecare tarabă, mănâci cu 5 lei (50 baht) de leșini. În restaurantele pentru ființe umane normale, mâncare costă în jur de 50-80 de lei/pers, dar și în cazul de față, mănânci până mori.

Există, bineînțeles, varianta restaurantelor de lux, dar n-aș ști să vă spun cât costă, pentru că sunt amărâtă și n-am bani de ele.