Prietena mea, Alexandra, m-a convins prin metode numai de ea ştiute să ies sâmbătă seara într-un club fiţos de tip miau-miau. Mare greşeală.
Dar pentru că mă simt aşa… foarte informată, iată mai jos îndreptarul meu pentru o fufă adevărată.
First of all, dacă vrei să fii o fufă adevărată, nu mânca nimic în ziua aia. Nu de alta, dar faci burtă şi-ţi pierzi şi sclipirea de săracă din ochi. Iar asta nu face bine la business.
Cum te îmbraci?
Caută cea mai sclipicioasă bluză pe care o ai în garderobă. Îmbrac-o. Acum urcă pe tocuri. Încearcă să pari pieptănată. Chiloţii sunt opţionali. Fustă sau pantaloni nu-ţi trebuie.
Cum o dai în bară
Rochia mea până aproape de genunchi mă făcea să arăt ca o bibliotecară. Bătrână. Şi cu 5 mâţe acasă. Cocul chiar nu era de folos. O fată de vreo 20 de ani mi-a zis ”doamnă” când eram la baie. Nu ştiam dacă s-o pup sau s-o pleznesc.
Ce faci când ajungi?
Intră de parcă e clubul maică-tii: nasul pe sus, ţâţele înainte, privirea flămândă făcând ca păcănelele, în căutarea unui sponsor. Până apare, aşează-te la bar. Ia-ţi o apă plată, ca să nu pari chiar ruptă şi trage de ea cât mai mult. Fii supi şi caută un sponsor. Repede, că se termină apa.
Cum o dai în bară
Figuri deţin, aşa că am intrat cu stil. Foame nu prea-mi era. Nici supi n-aveam cum să fiu, nici de voiam. Cu Alexandra şi Bogdan, cam greu cu supărarea. M-am aşezat pe un scaun, la bar. Am comandat un Cosmopolitan. Greşit din start.
Muzică proastă, dame de companie făcute din bucăţi de plastic şi foame, interlopi şi bătrânei de ăia de-i caută moartea pe-acasă.
Fiecare şampanie, atent semnalizată cu un foc de artificii, trezeşte simţul peşterii în meseni. Urlete, chiuituri, fete aparent excitate. La preţ de-o sticlă de şampanie. Sunt la pachet.
Ce faci în club?
Cel mai important lucru este să fii aşa… meh. Să nu dea naiba vreo secundă să dansezi sau să laşi vreo impresie cum că te-ai distra. Fufele adevărate se freacă plictisite de bar sau de vreo canapea, până îşi găsesc sponsorul potrivit. Cu cât mai dezgustate, cu atât mai bine. Şi supi. Să nu uităm de supi.
Cum o dai în bară
Am încercat să dansez. Jur pe roşu, chiar am încercat să dansez. Şi poate o să par excentrică, dar mie-mi trebuie versuri, frate. Nu pot să dansez pe bătut în oală cu lingura, combinat cu urlete de mâţă în călduri. Chiar nu pot. Aşa că spre final, am stat şi am analizat văgăuna.
Dincolo de 3 interlopi, măsura dulap, la masa din faţa mea erau în jur de 7 moşnegi, fiecare având agăţată de gât cel puţin o gerontofilă.
Înainte de a da mai jos pentru poze, vă recomand un kit antigreaţă. Ca să nu v-aud apoi că-mi daţi facturi de pe la curăţătorie.
Feţe nu veţi distinge, din motive evidente. Dar nu găsesc cuvinte să îmi exprim dezgustul. Nepoata şi bunicul în acţiune hardcore, nu-i chiar în lista mea de vizionat în viaţă.
În cluburi nu mai calc, asta e clar. Dar mă bazez pe voi să propăvăduiţi mesajul. Dacă ştiţi prin absurd o fufă cu potenţial, nu ezitaţi să-i arătaţi calea cea dreaptă. Vă rog să-i daţi în dar acest mic îndreptar. Căci doar aşa îşi va atinge potenţialul şi va fi fufă cu adevărat. Cinstit vă spun!
No Comments