Conflictul între generații a ajuns prea departe

Ieri am lucrat de la piscină. Da, știu, este oribil ce mi se întâmplă. La ora 14, m-am ridicat de pe șezlong, mi-am luat laptopul și geanta și m-am așezat de cealaltă parte a piscinei, în zona în care se servește mâncare. Stau eu liniștită și mănânc, vă povestesc despre taxa pe barbă și dau să mă întorc pe șezlong.

Ajung acolo și surpriză: o doamnă pe care o voi numi sugestiv baba cea rea stătea nonșalantă pe locul meu, iar toate lucrurile mele erau aruncate pe o măsuță din apropiere.

Încerc să discut rațional cu baba cea rea, dar degeaba. Prosoapele, cartea, ochelarii de soare, loțiunea de plajă – toate fiind pe șezlong – erau indicii prea subtile pentru ea.

– Nu ți-e rușine nesimțito?! Tineretul din ziua de azi… Nu mai aveți respect pentru nimic.

– Spune cea care și-a permis să pună mâna pe lucruri care nu îi aparțin…

– Sunt femeie bătrână. Așa vorbești tu cu mine?!

Nu pot să vă explic circul pe care l-a făcut până să se ridice. Și ca să o citez pe prietena mea, Gebi, mă întreb: baba cea rea se credea în tramvai?!

Conflictul între generații a ajuns prea departe. Mulți dintre bătrânii noștri au uitat faptul că respectul nu se impune. Că nu poți să vorbești despre bun-simț și educație, când te comporți ca o țață. Că tinerețea noastră nu înseamnă că nu merităm același respect ca și ceilalți membri ai societății.

M-am săturat să aud povești despre cât de stricați și degradați suntem noi, tinerii. Despre cum pe vremea lor era altfel și despre cum noi nu valorăm nimic. Despre cum suntem needucați, obraznici, nerespectuoși și imaturi. Judecăți de valoare eronate și nesolicitate care generalizează în mod ofensator. Toate acestea plecate dintr-o simplă frustrare: că au îmbătrânit. Că nu mai sunt ei tinerii.

Mărturisesc: mă sperie ideea de a îmbătrâni. Chiar acum două zile, la un interviu, mi s-a spus că sunt prea în vârstă pentru ce caută ei. Am râs. Mă simt încă tânără. Dar voi îmbătrâni și eu, dacă apuc. Și sper din totul sufletul să nu ajung o babă rea și amară, care crede că i se cuvine totul.