Deci eu am următoarea situație: zero planuri de Revelion. La modul că zero, nada, ciuciu. Bine, fie… Poate că niște vagi suspiciuni legate de ce variante mai am, există. Dar sunt la fel de vagi ca explicațiile Guvernului când întrebi pe ce au cheltuit bugetul pe anul ăsta.
Mi-am dat seama cu ocazia asta, că există mai multe tipuri de prieteni. Din genul ăla care te lasă cu 0 (zero) planuri de Revelion, desigur. Îi știți și voi!
1. Filosofii. Te pui tu, cetățean onorabil al acestei țări, faci research, strângi oferte și, undeva prin octombrie, întrebi și tu băjeții cam ce-ar vrea să facă de Revelion. Printre guițături de râs și ochi dați peste cap, se trezesc ei: ”Lasă, dragă, că avem timp! E abia octombrie! Și… până la urmă, ce e timpul?!” Și fii pe pace! Dacă îi întrebi pe 29 decembrie, primești același răspuns.
2. Spontanii. Ei nu fac, dom’le, planuri penru că carpe diem. Și pentru că viață, care este ea trăită la maximum, în necunoscut și în 50 shades of something. Dar, dacă le urezi succes în viață și îi anunți că-ți faci planurile fără ei, te trec la sicriul negru și se supără că n-ai spirit de echipă. Tot tu, el desgraciado care a îndrăznit să se asigure că nu-l prinde Anul Nou plângând în baie. Singur.
3. Chitroșii. Cabană la munte. Patru nopți, 100 de euro de persoană în total. Și-ncep: „Cââât?! Maaaamăăă… Păi de banii ăia tu îți dai seama câte îți iei dacă îl facem acasă?!”. Și dacă îi anunți că nu sunt obligați să vină, tu ești, desigur, madărfacăr și nașpa și nu ești tovărăș pe bune cu mai sus menționații. Boule!
Și, ca să revin la tonul dramatic de început de articol, unde-și fac prietenii ăștia, dom’le, Revelionul? Ia spuneți voi repejor!
