Am îmbătrânit?!

Vă povesteam în urmă cu ceva timp care sunt drogurile mele. Și am spus sus și tare cât de mult îmi place să dansez. Și ăsta este adevărul. Însă când mă gândesc la ultima oară când am fost într-un club sau într-un pub să fac asta, am mari dificultăți în a-mi aminti ziua. Sau săptămâna. Sau măcar luna. Și nu înțeleg de ce n-am mai fost. Că timp se găsește.

Dansatul prin casă nu se pune. Iar cel de pe stradă (atunci când mă apucă) e dubios. Sau cel puțin așa spune lumea.

Și în timp ce scriu, îmi amintesc de mine cea din club. Cea care oricât de tare s-ar distra, de la ora două noaptea cască în draci. Cea care se încăpățânează uneori să stea până dimineață, numai ca să-și demonstreze sieși că poate. Și în final, cea care are nevoie de 2-3 zile pentru a se reface după o noapte de dans.

Am îmbătrânit?! Sau care-i faza?! Pentru că acum îmi dau seama că de vreun an încoace, de câte ori stau cu prietenii mei și ne gândim ce să facem în weekend, propunerea ”hai în club/pub” nu se aude. Adică nu e nici măcar pe lista de opțiuni. Și nu pentru că nu ne place, ci pentru că pur și simplu nu ne gândim la asta.

O terasă liniștită, ”ca să ne-auzim”, e aproape mereu în top propuneri. Sau ”undeva să jucăm Catan”. Și cam asta-i. Și poate vouă o să vi se pară trist, dar noi suntem fericiți cu viețile noastre. Dar tot tânjesc uneori după o zbânțuială. Așa-i năravul, ce să-i fac?!