Astăzi mă duceam la o întâlnire. Un chel mic de înălțime și ușor interlop, coboară din mașină, se postează în fața mea și îmi face semne să îmi scot căștile din urechi.
– Am ceva bun pentru tine, îmi spune în timp ce deschide portbagajul.
Mă dau un pas în spate și îmi calculez șansele să o șterg de acolo. Tocurile și laptopul nu îmi ușurau viața.
– Hai, hai. Hai să-ți dau ceva bun.
– „N-are cum să se despoaie aici, nu-i așa?”, se întreabă mintea mea de om care a văzut prea multe seriale cu milițieni.
Încerc să trec mai departe, dar chelul cu apucături de pedofil nu mă lasă. Insistă în continuare și încearcă să mă momească ademenitor cu ceva bun de la el din portbagaj.
Arunc o privire rapidă și văd ceva ce semăna a pufarine. „Mai bun decât Sanovita”, îmi face din ochi chelul.
Dau să mă plec, spunându-i răspicat că nu sunt interesată. Chelul devine agitat. „Am și un job pentru tine”, adaugă el. „Dacă ești drăguță și te porți frumos. Hostess. Poți să fii hostess”.
Nu sunt. Și dau să plec. Chelul mă prinde de braț. Făgăduiesc un laptop peste cap și niște urlete de anunțat Poliția. Mă pregătesc să dau, chelul mă crede pe cuvânt și mă împinge. Plec cu o viteză care i-ar face mândri pe cei de la Duracell.
„Dacă nu vrei să muncești, de ce nu zici, fa?! Așa sunteți toate. Numai la luat!”, urlă după mine chelul cel dubios.
Un job de hotess?! Anyone?!
No Comments