Ieri am făcut un experiment: o pereche de pantaloni scurți, o șapcă întoarsă de sub care răsăreau câteva bucle, un tricou, o pereche de teniși și am plecat la birou.
Suntem groaznic de conduși de aparențe.
Dimineață. O femeie cu rochie elegantă, până la genunchi, coafată impecabil. Eu ies din cafenea, ea dă să intre. „Hai, pisi, mișcă-te mai cu talent”. Un bărbat de vârsta tatălui meu mă privește pofticios. „Păsărică!” și trece mai departe. Două tinere, cu rochii scurte, fluturând în vânt, și cărțile sub braț. „Uite-o și pe aia cum umblă!” și trec mai departe, uitând că între melodiile din căști sunt întotdeauna câteva secunde de pauză.
Tramvai. Câteva femei mă privesc dezgustate și încep să discute ostentativ despre toate golancele care umblă în fundul gol și tineretul din ziua de azi. Îmi sună telefonul. O prietenă scrie o lucrare despre funcțiile limbii și ale limbajului și îmi cere părerea. Începem să vorbim despre funcția cognitivă a limbajului. Femeile mă privesc șocate. Nu au nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc, dar asta nu le împiedică să tragă cu urechea. „Uite că nu e proastă”.
Trăim într-o perioadă în care o pereche de pantaloni scurți sau o fustă lungă ne definesc. Etichetăm rapid, doar după o privire, și n-avem pic de remușcare c-am gândit urât. Aruncăm în stânga și în dreapta cu judecăți de valoare, uitând să ne privim înainte de toate pe noi. Păcat.
Seara. Un pahar de vin cu un prieten bun și vechi. „În fiecare an trag o concluzie. Știi ce am învățat anul acesta?! We know nothing!” Mihai a fost întotdeauna un băiat deștept.
Astăzi mă duc în rochie la birou. Voi fi iar „Sărut-mâna, doamnă!”.
We know nothing.
2 Comments
You know nothing Jon Snow.
Scuze, nu m-am putut abtine. Articolul tau este unul foarte bun. Aparentele sunt foarte importante in ziua de azi din pacate.
Acest lucru este util ( daca vezi pe cineva murdar de sange cu o/un sabie/pistol in mana si se indreapta spre tine cel mai probabil vei fugi mancand pamantul)dar din pacate folosim acelasi principiu pe oricine. Masuram inteligenta sau orice alta insusire a unei persoane dupa modul in care arata si se imbraca.
ESte adevarat ca in cazuri extreme, precum cele exemplificate de tine (sabie, pistol, sange), aparentele au sensul lor. Dar sa vezi o fata in pantaloni scurti si sa te gandesti direct ca e o parasuta fara creier, e o reala problema. Cred ca depinde mult de fiecare dintre noi. Cred ca noi alegem cum vrem sa fim si ce filtre aplicam judecatii. Ar fi frumos sa nu mai etichetam chiar asa din prima. Poate nu vedem bine 🙂