Cineva mi-a spus odată că mai rău decât să fii singur este să fii prins într-o relaţie greşită. Şi ştiu sigur că acel cineva avea dreptate. Doar era vocea mea interioară. Aia deşteaptă foc pe care nu o ascult aproape niciodată. Vocea raţiunii.
A naibii voce! Ştii momentul ăla când crezi crezi că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior?! Ei, atunci apare nenorocita şi-ţi strică toată combinaţia. Şi te trage de moţ şi-ţi explică extrem de clar că dacă omul de lângă tine nu te face să pluteşti, clar mergeţi pe drumul greşit. Pentru că fluturaşi şi alte expresii la modă.
Dar tu te încăpăţânezi să cauţi şi să scormoneşti după calităţi de care să te agăţi. Doar n-o să recunoşti aşa uşor că ai căzut din lac în puţ. Şi cauţi până te rătăceşti atât de tare încât nici pe tine nu te mai găseşti. Şi-atunci să vezi! Apar compromisurile. Şi ce dacă nu te bagă în seamă de 2 zile?! Are treabă. Doar până la urmă s-a întors şi ţi-a dat 3 minute de atenţie. Şi după 2 zile de ignore total, alea 3 minute pari ani. Şi iar l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Şi ce dacă nu te pupă, nu te alintă, nu te ia în braţe?! Este obosit/stresat/preocupat. A dracu’ treabă… Mititelul de el. Plus, parcă te-a privit vreo 5 secunde în ultima săptămână. Şi cum să-i reproşezi ceva?! O să se supere…
Şi uite aşa taci şi înghiţi (nu, nu în sensul porno) şi îţi iei doctoratul în arta compromisului. Că poate dacă rabzi, o să fie mai bine. Şi nu-ţi dai seama că minţi cu neruşinare persoana cea mai importantă din viaţa ta: TU.
Şi ştii ce-i cel mai enervant?! Că dacă prietena ta păţeşte asta îi spui că-i proastă. Că nu înţelegi de ce acceptă aşa mizerii. Şi predici mult despre ce şi cât şi cum ar trebui să facă. Şi-apoi te-ntorci la puţul tău şi te afunzi mai tare. Pentru că asta ştii să faci.
***
Uneori cred că nu ştiu nimic despre viaţă. Şi-apoi mă loveşte un val de mândrie şi-mi aminteşte că de fapt am învăţat vreo două-trei chestii, chiar dacă refuz cu îndârjire să le aplic. Dar asta pentru că nu mă pot opri să sper că într-o zi îl voi găsi pe cel care va da compromisului aceeaşi definiţie ca şi mine. Mă uit la meci cu tine, deşi prefer oricând Sex and the City. Şi vii cu mine la cumpărături, deşi ai bea mai bine o bere cu băieţii. Asta pentru că-mi place să te văd cum te agiţi de câte ori dă Messi gol. Asta pentru că mă iubeşti mai mult când vezi că sunt copil în faţa unei rochii roz.
Fără să-mi calce pe mândrie. Fără să îţi distrugă demnitatea. Fără să ne ucidă iubirea. În asta stă adevărata artă.
1 Comment
Eu am vazut acum cativa ani un film in care o tanti spunea ca relatiile nu ar trebui sa fie despre compromisuri. Ca intr-o relatie ideala tu tre sa fii fericit atunci cand parterul tau face ceea ce il face pe el fericit. Si de fapt tu iti iei fericirea din fericirea lui, fericirea voastra.
Mi-a placut la nebunie si am zis ca asa e…bine eram mic si prost si nu intelegeam multe lucruri.
Din pacate lumea e diferita si egoista si sansele sa gasesti pe acel cineva absolut perfect din toate punctele de vedere se indreapta vertiginos spre zero cu fiecare an.
Din pacate mereu va exista cineva care iubeste un pic mai mult sau cineva care va face mai multe compromisuri si cineva care nu. Viata nu e corecta…e grea, dar ne straduim sa o facem cat mai buna.