Alcoolul – Viagra for “being ourselves”

Toata lumea consuma alcool : o gura, un pahar, o sticla, mai multe sticle. Devenim mai veseli, mai comunicativi, mai “vii”. De cealalta parte a baricadei, devenim nervosi, nesiguri (inclusiv fizic, pe miscari si alte alea), mai putin “vii”.

Am auzit de multe ori replica “eram beat/a”. Aceasta vine ca urmare a unei chestii pe care am spus-o sau a unei actiuni savarsite pe care o regretam. Tin sa reamintesc o vorba veche : “Copiii si betivii spun mereu adevarul”. From where I stand, acele vorbe/fapte pe care le-am zis/facut la betie reprezinta exact ceea ce credem/ceea ce doream cu adevarat sa facem. Alcoolul nu face decat sa ne “ajute” sa ne eliberam. Nu ne da curaj. Doar ca nu ne mai gandim la consecinte.

“Eram beat/a” este doar o scuza; una lame, de altfel. Pentru ca ne-o adresam in primul rand noua. Pentru ca ne este rusine si teama sa intelegem ca asta ne doream de fapt sa zicem/sa facem. Pentru ca am cedat. Pentru ca nu ne-am controlat. Pentru ca am facut ca atunci cand eram mici : am spus ce credeam, am luat ce ne trebuia, am fost sinceri, toate astea fara a ne gandi la consecinte, la ce urmeaza, la ce crede lumea despre noi.

De ce consumam alcool? De placere, de suparare, de bucurie, ca sa nu mai stam crispati intr-un colt (la o petrecere, de exemplu), ca sa uitam, ca sa ne simtim bine, pentru ca beau si altii, ca sa nu ne mai gandim, ca sa nu mai doara (fie si pentru cateva ore). Motivele sunt nenumarate. Dar ce facem atunci cand depasim limita? Pentru ca, let’s face it, toti stim cand e prea mult. De ce nu ne oprim?

Cand naiba am ajuns aici? Cand am ajuns sa avem nevoie de alcool in exces pentru a spune ce gandim? Pentru a face ce dorim, ce simtim? Pentru a fi noi? Si daca raspunsul este “Atunci cand am inceput sa gandim, cand am invatat sa fim diplomati, cand am inceput sa ne controlam.”, inseamna ca suntem niste ipocriti. Si cel mai trist este ca ne mintim pe noi insine.