Timpul trece. Repede. Mult prea repede. Ametitor de repede. Infricosator de repede. Si, intr-o zi, te trezesti ca esti om in toata firea, cu responsabilitati, probleme, temeri (altele decat frica de intuneric).
Sunt zile in care nu zambesti. Pentru ca nu ai timp, pentru ca nu ai un motiv concret, pentru ca deja nu te mai ingrijesti si de asta. Te misti cu viteza luminii intr-o lume care a uitat sa traiasca pentru ea. Avem job, probleme, stres, planuri de viitor care par a se implini intr-o alta dimensiune, responsabilitati. Suntem tristi, nervosi, crispati, stresati, indiferenti, monotoni, precauti.
Cand am aruncat intr-un colt jocul si bucuria descoperirii? De ce acum avem nevoie de motive temeinice ca sa zambim? Unde s-a pierdut inocenta?
Imi amintesc momente in care tineam lumea in palma; in care radeam si plangeam de 10 ori intr-o zi, fara sa am un motiv cu adevarat serios; in care adormeam cu gandul la Fat-Frumos si la Printesa lui; in care ma trezeam zambind pentru simplul fapt ca imi fusese daruita o noua zi, doar pentru mine, in care puteam sa descopar, sa simt, sa traiesc; in care calatoream oriunde cu puterea mintii, pentru ca mai apoi sa pot jura ca am fost acolo cu adevarat.
Aveam la picioarele noastre o lume de miracole si de uimire. Aveam magia unui basm. Aveam timp.
“La multi ani” de Ziua Copilului! Pentru cei care inca nu au uitat. Pentru cei care isi vor aminti acum. Pentru cei care vor zambi. Pentru cei care se vor juca. Pentru voi.
No Comments
La multi ani si tie!:*
Multumesc :* 🙂
Copilari nu dispare decat atunci cand o alungi. Sa nu faci niciodata asta. :*
I’ll do my best! 🙂 :*
Un articol foarte real si profund.Mi-ai inseninat ziua.:)
Ma bucur sa aflu asta. 🙂