Andra este creața preferată a tuturor. Este imposibil să nu te îndrăgostești de ochii ei mari și calzi sau de expresia de uimire pe care o poartă mai tot timpul pe față. Se minunează de tot ce e frumos și bun și-apoi se bucură sonor, cu un râs care face lumină în jur.
Și-a dorit să devină balerină, dar cumva a ajuns la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Să nu credeți că a renunțat însă la dans. Nici vorbă! Dansează precum respiră: natural, simplu, continuu.
Dincolo de toate astea, Andra este un om bun. Extrem de bun. Admirabil de bun. Și-așa mă bucur s-o am în viața mea, de nici nu vă imaginați 🙂
Cine ești tu?
Sunt Andra. Și deocamdată pot spune despre mine că sunt un om care își găsește fericirea atunci când contribuie la fericirea altor oameni.
Ce faci atunci când ești singură?
Când sunt singură citesc și ascult muzică. Sunt câțiva artiști ai căror melodii cred că au fost făcute pentru momentele mele de singurătate 🙂 Și pe muzica asta mă gândesc la tot felul de lucruri posibile și imposibile și îmi pun multe întrebări.
Ce ai învățat din cărți?
Din cărți am învățat că finalul poveștii este cel care trebuie să fie și că dacă ar fi altul nu ar mai fi povestea ta. Cred că asemenea cărților care au un scriitor și noi, oamenii, avem ceva, mai presus de noi, care ne poartă prin viață.
Cine este omul tău de suflet și ce te inspiră la el?
Bunica mea. Pentru că vede binele din orice lucru. Și pentru că este cea mai sensibilă și generoasă persoană pe care o cunosc.
Povestește-mi un gest frumos care te-a surprins.
Sunt norocoasă să am în viața mea un om care mă surprinde des cu gesturi frumoase. Acum, când multe dintre aceste noțiuni s-au pierdut, el încă îmi deschide ușa, îmi trage scaunul și mă ajută să îmi pun haina înainte să plec.
Prima dezamăgire reală și ce ai înțeles atunci despre viață.
Nu cred că a fost prima, dar cea mai mare dezamăgire a fost atunci când am aflat că o persoană foarte dragă mie suferă de o afecțiune gravă. Atunci am înțeles că oricât ai fi de bun, răul nu stă departe de tine și că există, totuși, un mod prin care viața își urmează cursul ei, totul transformându-se, la un moment dat, în amintiri.
Un sfat, o vorbă de duh, o lecție.
Este doar un principiu după care eu mă ghidez, pentru că nu obișnuiesc să ofer sfaturi, decât atunci când mi se cer. Toți ne dorim o lume mai bună, dar ni se pare imposibil să o avem și spunem despre ceilalți că sunt „răi”. Eu cred că dacă am încerca să fim noi înșine binele pe care îl vrem și pe care îl așteptăm din partea altora, am reuși să obținem acea lume.
No Comments