Prin anul 2010 locuiam la etajul 4 al unui bloc din zona Dristor. Într-o dimineață, pe la ora 8, când mă pregăteam să plec spre birou, aud bubuituri în ușă. Mă uit pe vizior și văd un moș foarte agitat. Deschid.
Nu pot să vă reproduc apelativele, Dumnezeii, crucile, bisericile, mănăstirile, sfinții (fie ei ortodocși sau catolici). Pe scurt, eu eram pleava societății, dar în special curvă.
Și iată și motivul: după ce și-a făcut numărul, Moșul m-a atenționat să nu-i mai tropăi în cap cu tocurile mele, tot de curvă, bineînțeles. Pentru că oamenii civilizați se încalță în fața blocului, ca să nu-și deranjeze vecinii, mi-a spus el.
După ce m-a făcut albie de porci încă o dată, Moșul s-a răsucit pe călcâie și-a dat să plece. Unde credeți?! La el acasă, la etajul 8. Da, da. Ați citit bine. Etajul 8!
Acuma, poate nu știu eu chiar foarte multe despre știință. Dar suspectez că e cam fizic imposibil să îi tropăi în cap unui om care stă cu 4 etaje mai sus. Acestea fiind spuse, după ce am produs eu acest măreț raționament, l-am abordat pe Moș, într-o manieră plină de extraveral, crezând cu naivitate că ne-mpăcăm. Nu de alta, dar era vestit c-aruncă de la geam cu pipi-n oameni.
Explică-i însă Moșului cum e cu simțul realității. Degeaba au ieșit vecinii să îl potolească. Degeaba i-am recomandat un medic. Moșul a continuat să ne blagoslovească. Și mi-a găsit chiar și-o surată, curvă și ea. Vecina de alături, care avea vreo 70 de ani. Dar, na. Poate se știu de mult, mi-am zis.
Conflictul s-a-ncheiat subit cu 2 pantofi zburând spre el și cu tradiționalul „Mori!”. Acela a fost momentul în care am realizat că „dumneavoastră” și „vă rog frumos” fac parte dintr-un dialect străvechi și de puțini știut.
No Comments