L-am cunoscut pe Mihai acum 5 ani și am știut din prima clipă că e un om pe care îl vreau lângă mine. Este extrem de inteligent și are o replică pentru orice. Muncește mult și se implică în tot ceea ce face.
Este printre cei mai amuzanți oameni pe care îi cunosc și are un suflet mare și frumos. Este calm, calculat și un romantic incurabil.
În prezent lucrează la una dintre cele mai mari agenții de publicitate din țară și în scurt timp își va lansa un blog, pe care aștept cu nerăbdare să îl citesc.
Cine ești tu?
Eu sunt Mihai. (râde) E o întrebare foarte grea, căci de multe ori nici eu nu știu cine sunt și cred că toată viața sau o mare parte din viață o să mă chinui să aflu cine sunt.
Ce faci atunci când ești singur?
Sunt foarte rare momentele când sunt singur, eu cu mine, și atunci când apar nu știu ce să fac. Pentru că sunt atât de rare. Încerc să aflu cine sunt și astfel revenim la prima întrebare. Și e o luptă continuă.
Mă gândesc dacă e bine ce fac, dacă e bun drumul pe care mă îndrept, pe toate planurile: personal, financiar, orice… Dacă e bine ce fac și dacă sunt într-adevăr omul care îmi doream să fiu atunci când eram mic sau care mă vedeam cu mulți ani în urmă.
Ce ai învățat din cărți?
Am învățat că îmi plac poveștile și că, mai mult de a le citi și de a le auzi de la alții, mi-ar plăcea să pot să fiu capabil să creez povești la rândul meu.
Cine este omul tău de suflet și ce te inspiră la el?
Aici este foarte simplu: e bunicul meu. A avut o viață foarte grea și a trecut prin foarte multe lucruri și în continuare este unul dintre cei mai buni, și sinceri, și calzi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Mi se pare impresionant cum a reușit să își păstreze toate aceste calități după viața pe care a avut-o. Când mă duc la el, se uită la mine și pare că sunt cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată și mă privește așa cu o blândețe incredibilă și e capabil oricând să îți ofere un sfat sincer și o vorbă bună, fără să țină cont că na… sunt răutăți și oameni răi peste tot în jur. E un om frumos din toate punctele de vedere.
Povestește-mi un gest frumos care te-a surprins.
Mi se pare foarte frumos atunci când văd persoane în vârstă pe stradă care se țin de mână sau dacă văd un bărbat în vârstă care cumpără o floare pentru soția lui. În general persoanele în vârstă, pentru că au cea mai mare experiență și au trecut prin cele mai multe lucruri dintre noi toți. Și în momentul în care reușești să îți păstrezi o frumusețe și o bunătate după atâția ani, când toți devin acizi, și răi, și supărați, asta mi se pare cel mai frumos lucru… în relațiile interprsonale.
Prima dezamăgire reală și ce ai înțeles atunci despre viață.
Mamăăă… Cred că prima dezamăgire reală sau printre primele a fost momentul în care am aflat lucruri despre părinții mei pe care nu le știam înainte sau despre care mi se povestise altfel. Pentru mine ei erau ca niște eroi, în momentul în care eram mic, și priveam cumva în sus spre ei. Primele dezamăgiri au venit așa… ca o confirmare a faptului că și ei sunt oameni, și ei greșesc și sunt capabili să facă lucruri pe care le regretă. Ș cumva coboară așa pe Pământ, printre ceilalți muritori, și sunt la fel ca noi.
A fost greu. Pentru că îți dai seama că ajungi într-un punct în viață în care nu poți să te mai bazezi pe ei. Cumva, până atunci, îi aveai ca un paravan în spate sau știai că dacă se întâmplă ceva, ei sunt acolo. Dar îți dai seama că vei ajunge în niște momente în care ei n-or să mai fie acolo sau n-o să poată face nimic mai mult decât poți face tu și ăste este într-un fel sfârșitul copilăriei.
Un sfat, o vorbă de duh, o lecție.
Cred că cel mai mișto lucru pe care l-am învățat e că poveștile există. Nu în fiecare dintre noi, din păcate, dar încă există în lume și oamenii pot în continuare să întrețină și să creeze povești. Și ar trebui să avem asta în vedere. Dacă putem, măcar puțin, să facem lumea mai frumoasă, ar trebui să încercăm să o facem.
No Comments