Când nu ești aici…

Când nu ești aici, chicotesc complice către gândurile mele și mă-nfășor în tabieturi secrete și vechi de pe vremea când te așteptam.

Când nu ești aici, stau într-o bluză largă și îmi cocoț părul în vârful capului, într-un moț. Ascult aceeași melodie pe repeat, dar doar după ce mă chinui s-aleg între cea mai frumoasă zi a lui Andrieș și dimineața de duminică a lui Maroon 5, în variantă de Bossa Nova. Fredonez uneori la un microfon imaginar, dansez întotdeauna și apoi m-afund în visat cu ochii deschiși la mângâierea îmbrățișării tale.

Ah… ce scurtă-i melodia lui Andrieș. Doar două minute. Play încă o dată și mă ridic dansând, s-aleg o carte din teanc. Am început vreo trei, căutând o poveste care să facă frumos la sufletul meu. Dar tu știi că trec prin stări diferite. După cum mă privești.

Când nu ești aici, mă gândesc cu drag la nopțile în care mă întrebam dacă o să vii vreodată. La nopțile în care n-aveai nici chip, nici nume. La cum plănuiam să te-ntâlnesc, ca-n basme. Și-apoi chicotesc de cât de prostuț a fost să cred că am nevoie de-o poveste pentru a te-ncepe.

Când nu ești aici, dau cu aspiratorul și îți pun hainele la spălat. Mormăi nemulțumită când văd colțul covorului tocit, dar zâmbesc repede, atunci când îmi amintesc de ce e așa.

Când nu ești aici, plănuiesc surprize, țes planuri iscusite, caut noi file de poveste. Și-mi trec prin cap tot felul de ghidușii despre cum aș mai reuși eu, Omul, să iubesc sublim.

Când nu ești aici, ești tot lângă mine. În gând, în visare. În colțul tocit de covor. În pata de pe podea. În zâmbetul din fotografiile mele. În valiza veche pe care, prin metode numai de tine știute, ai făcut-o ghiveci. În pisicuța leneșă care toarce pe canapea. În cana de ceai. În fumul de țigară.

Când vii, îmi iei și mie o cafea? Latte.