Imaginează-ți că pentru câteva momente ai mintea complet goală. Fără griji. Fără probleme. Fără stres. Imaginează-ți că te cuprinde toropeala aia dulce pe care o întâlnești în fiecare dimineață, între două bătăi de gene, chiar înainte să te apuce responsabilitatea de cetățean care chiar trebuie să meargă la birou. Imaginează-ți că pentru câteva minute ești liniștit, complet, liber.
Am participat zilele trecute la prima ședință de yoga din viața mea. Și nu am crezut nicicând că o să mă facă să mă simt așa cum nici ciocolata nu reușește întotdeauna. Dar când vorbește Veronica, un cor de îngeri mai lipșește pe fundal. Are o voce caldă, liniștită, ușor maternă.
Și te stretchinguiești timp de o oră până găsești grupe de mușchi de n-ai știut că ai în portofoliu. Și nici că te-ai opri, pentru că Veronica te răsplătește mereu cu clipe de relaxare. În plus, când vezi cum se unduiește pe trilul propriei voci, nici n-ai putea să te oprești.
Asanele dătătoare de febră musculară pentru leneși (eu) sunt prezentate frumos și executate cu greu, tot de leneși (eu). Dar pe măsură ce le faci, parcă ești tot mai motivat și simți cum corpul tău îți mulțumește.
Și-apoi urmează meditația. Cea care te conduce spre fericire pură. Spre liniște. Spre câteva minute care promit apoi o săptămână plină de vitalitate. Și de zâmbet.
Mi-a plăcut mult la yoga. Și o să mă mai duc. V-am povestit și vouă, pentru că o astfel de experiență merită împărtășită. Dacă vreți să-ncercați, găsiți aici detalii.
Namaste!
No Comments