Măi, voi ați auzit vreodată de firma aia… Starbucks? Ceva cu cafea, cafenea, scaune, mese și ceva prăjituri. Ei, așa am crezut până astăzi, când soarta mi-a arătat adevărul. Pe scurt, am trăit cu toții în întuneric. Beznă.
Sunt pe terasă la Starbucks. O masă mai încolo s-a așezat un cuplu: un tip și o blondă deosebit de urâtă. Un angajat Starbucks curăță mesele de pe terase și schimbă scrumierele.
Blonda: Auzi? Adu-ne și nouă un meniu.
Angajatul: Nu avem. Este cu autoservire. Găsiți toate produsele afișate înăuntru.
Blonda: Serios?! Pe bune?
Angajatul: Da.
Blonda: Cum vine asta?
Angajatul: Așa este conceptul nostru.
Pleacă angajatul. Blonda continuă, siderată, conversația cu prietenul ei.
Blonda: Ha! Auzi la ăla… Ce chestie e asta?
Prietenul ridică din umeri.
Blonda: Păi voiam să comand și eu o ciorbă ceva. Lasă! Hai că mergem sus la Mc’Donalds și îți iei și tu o apă și asta e.
Zis și făcut. Cei doi se ridică și pleacă. Eu mai rămân câteva secunde cu gura căscată, holbându-mă ostentativ la ei. Adică… ciorbă?! Really?! La Starbucks?
***
Dragă Agenția de PR a lu’ Starbucks,
N-am nici cea mai vagă idee cine ești. Dar… Știi tu campaniile alea mișto pe care le faceți voi acolo? Lăsați-le, mami, că nu-i bine. Faceți și voi o informare de aia gen Starbucks ≠ Ciorbă. Știu că ați putea crede că lumea s-a prins până acum care e treaba cu voi și că până și un om cu IQ-ul egal cu numărul de la pantofi ar putea să se prindă de situație, dar iată că nu.
Încă trăim într-o lume în care oamenii pocnesc din degete la angajații Starbucks, cer un meniu și visează la o ciorbă.
Merry Christmas!
