Va spuneam intr-un post mai vechi ca noi suntem definiti de perceptii. Suntem subiectivi, foarte subiectivi, extrem de subiectivi. Si sa dea dracu’ daca nu suntem convinsi ca avem dreptate. Ca NOI suntem cei care au dreptate. Nu si ceilalti. Sau, poate doar cativa, dar nici aia 100%.
Dar, daca gresim? Daca, totusi, nu avem mereu dreptate?! Suna scandalos, nu-i asa?! Adica … cum dracu’? Daca nu iti place de o persoana, nu iti place si gata! Move on!
NU. De data asta … nu.
Judecam fara sa incercam sa trecem de masca de actor social pe care o afiseaza toti. Fara sa incercam macar sa gasim o parte buna in omul din fata noasta, in omul de langa noi. “E o proasta.”, “E un dobitoc.”, “E o curva.”, “E un manelist.”, s.a.m.d. Le-ati spus cu totii la un moment dat (fie chiar si in gand). Le-am spus si eu. Si imi e rusine cu asta.
Haideti sa ne gandim putin : cu ce ne deranjeaza pe noi daca o persoana nu are o cultura generala peste medie? Sau daca nu o are deloc? Sau daca face sex cu cine apuca/are chef? Sau daca e fan lady GaGa? Sau daca asculta manele? Asta il/o face mai putin om? Asta inseamna ca e o persoana rea? Asta inseamna ca nu are nicio calitate? Ca nu se poate gasi un subiect comun de discutie?
Nu spun acum ca trebuie sa ne placa de toata lumea. Dar putem sa ne oprim din a judeca, a eticheta, a blama. Macar pentru cateva clipe. Macar cu o persoana.
Va propun sa ne jucam : cu prima ocazie cand dati peste o persoana de care nu va place, pe care nu o suportati/tolerati, incercati sa gasiti ceva bun in ea. Faceti asta de dragul jocului, de dragul vostru, din egoism (sperand ca faceti o fapta numai buna de trecut in catastiful pentru Rai). Just do it! Eu astept sa imi povestiti cum a fost. Si, daca aveti dubii, inainte sa judecati, ganditi-va de cate ori ati spus : “Eu nu o sa fac asta niciodata”.
P.S. Pana atunci, le multumesc celor care au avut rabdare sa ma cunoasca. Celor care m-au iertat atunci cand am dat-o in bara. Celor care mi-au dat o a doua, a treia, a zecea, a mia sansa. Celor care imi vor oferi una dupa ce vor citi acest post. Celor care vor intra in joc. Voua. 🙂
No Comments
Se spune ca in principiu ii uram si ii respingem cu o inversunare de neinteles pe cei care prezinta una sau mai multe dintre caracteristicile pe care nu le acceptam la propria persoana. Mai exact, ne este frica sa infruntam o asemenea situatie. Ne este frica sa ne privim pe noi, si ceea ce nu am apucat inca sa descoperim la noi. O situatie in care le oferim sansa celor din jurul nostru sa ne fie oglinda. Pentru ca la urma urmei, asta este, ceilalti sunt intr-o maniera oarecum metaforica, oglindirea noastra. Cu totii ajungem sa intelegem gresit “subiectivitatea” cu care am fost inzestrati, si sa o aplicam in mod sistematic la frustrarile, neplacerile, sau neintelegerile pe care le avem in interactiunea cu ceilalti. Este poate un mod prostesc de a ne feri de proprii demoni, insa nu este deloc bine!
Eu zic ca ar trebui sa ne preocupe cu mult mai mult dezvoltarea si cunoasterea personala, decat stigmatizarea celor din jurul nostru.
Mi-a placut foarte mult articolul si initiativa! Si eu incerc sa ma educ in acest spirit…dar, mai e mult pana departe! Poate, poate generezi un val de schimbare…sau macar se starneste o scanteie in gandirea unora…cine stie!?!
Chiar sper sa genereze ceva acest articol. Daca am reusit sa ii fac sa isi puna macar o intrebare, am reusit.
Multumesc pentru apreciere. 🙂
provocarea pe care o lansezi e foarte constructiva dar cred ca esti si tu constienta ca nu e realizabila cu orice persoana.pt ca pur si simplu nu poti comunica/interactiona cu unii, indiferent cat te ai stradui,indiferent cat ai lasa garda jos,indiferent cat de receptiv ai incerca sa fii.
eu personal imi recunosc acest defect de a nu putea comunica cu toata lumea,desi,pot spune ca sunt destul de sociabil.sunt anumite chichite pe care le observ la cineva,de care totusi incerc sa trec peste ele si poate chiar reusesc prima data dar pan la urma tot ma ajung din urma.si la urma urmei nu vad nimic rau in a fi judecat si a judeca.e vorba de filtrare.
anywaay thumbs up pt initiativa si succes
Multumesc 🙂
In tot acest algoritm al justificarilor precare pentru gesturi altruiste se pare ca toti uita componenta cea mai importanta TIMPUL …
se pare ca acromiasun prefera sa tina teorii despre cum percepe subiectul si cum incearca sa se educe in acest sens, desi oricine poate paria pe efemeritatea acelor cuvinte, tu te imbeti cu ideea promulgata de ea, a unui val de schimbare,radu apreciaza dar isi recunoaste neputinta din anumite momente, apreciez faptul ca e fair macar.
hai sa fim seriosi, nimic nu se va schimba si nu o spun gandind pesimist, dar am vazut cu cata nonsalanta cei care azi se bat cu pumnul in piept ca vor sa fie altfel si-si expun principiile, maine nu doar ca uita de ele ci fac pe dos doar pt ca asa au chef…
superficialitatea si ignoranta nu mai sunt defecte, ci calitati pt a inainta mai lesne, se pastreaza doar ceea ce este util, restul se arunca, nici macar nu se reclicleaza si pur si simplu se arunca, de aceea consider ca lumea asta a noastra nu are o problema cu deseurile menajere, aceea fiind prea mica si prea usor de rezolvat cu o constientizare adecvata, ci are o problema cu a pastra lucrurile care intr-adevar conteaza, dincolo de aspectul placut sau sifonat al unui ambalaj.
am cunoscut oameni care la prima vedere mi-au parut minunati, dar apoi s-au destramat intr-un mod care m-a lasat fara cuvinte in nimicnicia minciunilor si a justificarilor injositoare, si oameni pe care n-as fi dat doi bani tocmai din cauza prejudecatilor si care m-au impresionat…
in concluzie am sa ma rezum la a spune ca nu cred ca conteaza ce simti cand ma privesti, daca te atrag sau iti par de incredere, ci ceea ce iti trezesc in suflet cand inchizi ochii si ma simti…
toate trec, daca nu le putem opri… macar sa le intelegem urma
iar tu Adriana , aminteste-ti de cele scrise de mine aici data viitoare cand nu vei reusi sa vezi dincolo de aparente…
iar tu, blu, pari cel mai experimentat de pe aceste meleaguri…
si atunci, de ce nu ne impartasesti experienta ta?
pentru ca…tot ce urmeaza dupa ce o acuzi pe acromiasun, e tot…teorie pura!