Îmi face fiecare zi mai frumoasă. Şi nu-mi cere nimic în schimb. Mă face să zâmbesc, să văd viaţa cu ochii copilăriei şi să cred că dulce e singurul gust al lumii. Merge cel mai bine pe muzică şi înainte de ţigara de după. Şi miroase a bucurie, a soare şi a zâmbet.
Pot să trăiesc fără, dar nu vreau. Şi nu sunt voci sau semne sau păcate care să mă oprească. Avem deja prea mult timp împreună. Şi ştiu că va fi mereu lângă mine.
Nu a lipsit de la nicio aniversare, de la nicio petrecere. Şi a fost acolo şi când simţeam că tot universul meu se prăbuşeşte. Mă consolează cum puţini reuşesc, deşi nu scoate un sunet. Nu-mi şterge lacrimile, dar nici nu mă lasă vreodată să rămân tristă.
Când eram mică, eram convinsă că are puteri magice. Cum altfel puteam să-mi explic faptul că mă facea să uit de lovitura de la genunchi, de jucăria pe care mama nu voia să mi-o cumpere şi de Bau-Bau?! Cum altfel să justific zâmbetul de mulţumire care mi se aşternea pe faţă de câte ori îmi aparţinea?! Cum altfel să înţeleg efortul pe care-l depuneam, pentru a trăi împreună cele mai dulci clipe din zi?
Suntem într-o relaţie perfectă şi ştiu că nu mă va înşela niciodată. Îmi oferă control total, dar ştie că limita e departe. Eu spun cât şi cum şi unde. Şi se supune de fiecare dată.
Ştiu când să mă opresc, deşi nu îmi este întotdeauna uşor să fac asta. Şi plec, doar ca să mă întorc a doua zi. Şi mă primeşte, fără să mă judece şi fără să mă întrebe. Căci ştie că niciun om nu-mi va da toate acestea niciodată.
Deci?! Care credeţi că este ciocolata mea preferată?
P.S. Mai multe despre ciocolată puteţi afla pe dankezone.
No Comments