Am fi vrut, fiecare dintre noi, să iubim nebuneşte un singur bărbat în viață, să ne trezim în fiecare dimineaţă a existenţei noastre din dragoste pentru el, să îl dorim dezlănţuit în fiecare clipă a destinului nostru. Să tânjim să-i purtăm lui pruncii în pântece, să-i ştim doar lui, pe dinafară, gustul îmbătător. Şi să nu mai vedem alt bărbat niciodată, orbite de o iubire fără margini şi fără cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastră ar fi fost cruţată de multa tristeţe. Dar, din păcate, se pare că niciun bărbat de pe lume nu merită să fie iubit într-atât. Şi atunci, eşti nevoită să mai speri, să mai cauţi, să mai încerci…
No Comments