Îl chem să vină să mă ia într-o dimineață și cobor în fața blocului. Și, în timp ce îl așteptam eu ca un cetățean de rând, îl zăresc cum trece de mine. Îi fac semn să oprească și mă îndrept spre mașină. Doi pași în spatele meu, fostul. Aș descrie ce s-a auzit pe geamul mașinii care s-a deschis brusc și deodată, dar intelectul meu nu are capacitatea creativă a fostului. Vreau, dar nu pot. Nici în cele mai boeme momente…
