Mi-am pregătit uneori bagaje, fără să am o destinaţie anume sau măcar o călătorie in plan. Am aşezat cu atenție fiecare hăinuţă şi, când am terminat, m-am aşezat lângă uşă, sperând că poate apari şi evadăm. Departe de trecut. Departe de amintiri dureroase. Departe. E drept că nu ai venit niciodată, dar bagajele mele nu au fost în zadar. Mi-au arătat că încă pot să sper. Mi-au arătat absurdul, imposibilul, efortul şi inutilitatea şi m-au lăsat să gust pe rând din toate.…
