S-a trezit cu 30 de minute înainte să sune alarma, purtând un zâmbet rămas din visul de dimineață. Un duș scurt, dar vigoros, cu cremă albă și parfumată, avea să înceapă o dimineață perfectă de luni. Așa stabilise cu o seară înainte: dimineața de luni trebuia să fie perfectă. Era ultima dimineață cu El, fără El. A ieșit goală din duș în timp ce stropii de apă i se prelingeau pe pielea proaspăt spălată. A deschis dulapul și a zăbovit…
-
A intrat în cameră. O căuta, dar ea plecase de mult. Un pat răvășit cu lenjerie în pătrățele de matematică era singura dovadă a trecerii ei pe acolo. Și mirosul. Mirosul ei care aducea…