Ameţiţi fiind de cotidian, suntem veşnic preocupatţi. Suntem stresaţi, nervoşi, obosiţi, irascibili şi veşnic pe fugă. Uităm să zâmbim, uităm să râdem, uităm de lucrurile care ne plac şi de oamenii pe care îi iubim. Uităm de noi. Ne amintim în schimb toate problemele, toate necazurile, toate depresiile şi le retrăim cu încăpaăţânare lăsându-le să ne consume şi ultimul strop de energie pe care îl mai avem. Luăm lucrurile importante de-a gata şi reacţionăm doar câteodată, când auzim povestea tristaă…