La un moment dat în viaţa asta, căutam şi eu colegă de apartament. În momentul în care îmi pierdusem speranţa de a mai găsi pe cineva, a sunat telefonul. Stabilim să ne vedem întâi şi apoi să mergem la apartament. Mă duc la Aviatorilor, la locul de întâlnire şi ce să vezi?! Mândra venise însoţită de mama ei. Nimic rau în asta, îmi zic.
Intrăm noi într-o cafenea din apropiere şi ne punem pe discutii. După vreo 30 de minute în care am răspuns la o sumedenie de întrebări despre apartament, auziţi voi bombă de la mama fetei, pe care o să o numesc sugestiv “Cucoana” :
Cucoana : Şi tu? Din ce trăieşti?
Eu : Din salariu.
Cucoana : Şi n-ai vrea să câştigi şi tu mai mulţi bani? Adică să duci un trai fără griji?
Deodată, mi-a apărut în minte o imagine sumbră cu mine pe centură, în Italia, făcând cu mâna după tiruri.
Eu (bâlbâindu-mă) : Ăăăăăăă … Poo …Poftim?
Cucoana : Serios! Te pot ajuta să câştigi o gramadă de bani.
Eu (în pragul unui atac de panică) : Şi ce legătură are asta cu apartamentul?
Cucoana : Să-ţi explic. Uite, eu sunt implicată într-o afacere. (imaginea cu centura îmi persista în minte). Şi câştig foarte bine din ea. E o companie care vinde diverse … produse să le spunem. (deja mă vedeam urcată în tir) Dar scopul principal este să aducem cât mai multe persoane în afacere. Dacă înţelegi ce vreau să spun, adaugă ea insinuant.
Eu (panicată) : Ce afacere, doamnă? Noi am venit să discutam despre apartament.
Cucoana : Vreau să te gândeşti la ea ca fiind şansa vieţii tale!
Eu (în gând) : Să mori tu …
Cucoana : Nici eu nu am crezut până nu m-am apucat. Este vorba despre Amway.
Eu (răsufland liniştită) : A! Asta era …
Cucoana : Da! (devine entuziasmată) Şi o sa vezi ce mult o sa îţi placă! E şansa vieţii tale! Fii atentă aici (îmi înfige nişte pliante sub nas) să vezi câte lucruri extraordinare bla bla bla bla bla …
Urmeaza un monolog de vreo 5 minute.
Eu : Doamnă, pe mine nu mă interesează asta. Eu am venit aici să vorbim despre apartament. Sunteţi sau nu interesată?
Cucoana : Păi, da! Că doar despre asta este vorba! Fii atentă cum facem : eu te înscriu pe tine la Amway şi te ajut să înveţi cele necesare şi tu mă laşi să-mi ţin “sufrageriile” în camera pe care o ai liberă.
sufragerii = întâlniri între nişte reprezentanţi Amway şi oameni care încă nu au intrat în sistem, în cadrul cărora creierul celor prezenţi se spală pentru a-i convinge să intre în afacere
Eu (holbându-mă la ea) : Poftim?
Cucoana (continuă la fel de entuziasmată) : Şi pentru că te ajut nu o să îmi ceri bani pe camera aia.
Eu (indignată) : Poftim?
Cucoana : Nu aşa-i normal? Ne ajutăm reciproc. Şi nu uita că poate fi şansa vieţii tale!
Eu : Nu văd ce legătură are asta cu anunţul meu, doamnă! Eu am specificat foarte CLAR în anunţ că îmi caut o colegă de apartament.
Cucoana : Păi dacă intri în afacere, o să întâlneşti mulţi oameni. Şi cine ştie? Poate cunoşti acolo pe cineva care să vrea să se mute cu tine. Şi până atunci, mă laşi pe mine să folosesc camera aia, că doar e şi în avantajul tău. Bla bla bla bla
Eu (indignată) : Doamnă, vă interesează sau nu să închiriaţi camera?
Cucoana : Păi doar ţi-am mai spus. Uite, şi fiica mea a intrat în afacere. Spune-i, Mirela!
Mirela : Mama are dreptate. Şi eu am fost puţin sceptică la început, dar … bla bla bla bla bla bla
What is wrong with you people???
No Comments
:))))) misto articolul tau; uita-te un pic pe blogul meu; sunt doar 3 articole; http://amway-v.blogspot.com/Cu bine,
oamenii sut disperati din foame, abia apoi din dragoste…
Sunt mari nesimtiti astia de la Amway
mda…interesanta treaba. :))
Nu stiu daca asa sunt toti, dar cele doua individe cu siguranta depaseau stadiul de nesimtire.
Daca vrei ma mut eu cu tine, nu mai trebuie sa cauti, si nu vreau/vand produse Amway 🙂
:)))) A recut mult timp de la faza aia 😛