Fă doi pași înapoi și privește-te în oglindă. Și apoi spune-mi cine ești și cât valorezi. Dacă meriți ceea ce ai și dacă oamenii din jurul tău te merită. Dacă nu cumva te vinzi ieftin. Dacă nu cumva faci compromisuri inutile. Dacă nu cumva te temi prea mult.
Și dacă faci tot ce-am enumerat, fă doi pași înainte, privește-te mai atent și spune-ți de ce. Și-apoi spune-mi și mie, că așa-i politicos. Doar eu am fost cea care te-a întrebat prima.
Iubim plăsmuiri ale imaginației pe care le numim oameni. Și suferim zile și nopți în șir, plângând după iubiri de poveste pe care nu le-am trăit niciodată. Rămânem legați de oameni care nu ne merită, doar pentru că ne temem de singurătate. Și căutăm întotdeauna un vinovat pentru mizeria din viețile noastre.
Suntem însă experți la găsit scuze. Și dacă am investi măcar jumătate din timpul pe care ni-l petrecem căutându-le, pentru a vedea ce ne lipsește, unde greșim și ce este de făcut, probabil că am fi mult mai bine. Poate nu fericiți, dar bine.
Suntem triști și lași, dar devenim adevărați soldați atunci când vine vorba despre altcineva. Și luptăm pentru alții, atunci când ar trebui să luptăm cu noi înșine. Și pierdem fiecare bătălie din viețile noastre pentru că nu suntem prezenți.
Privește-te încă o dată în oglindă. Te vezi?!
No Comments