Zilele trecute eram în oraș cu niște amici și alte câteva persoane pe care abia le cunoscusem. Vorbim noi despre una, despre alta, numai bine ajungem la subiectul “avioane”. De dragul conversației încep să povestesc despre cel mai urât zbor din viața mea. Ca să înțelegeți, povestea a sunat cam așa:
Eu: Mă întorceam în țară și, pe la jumătatea drumului, avionul a început să se clatine. Inițial am crezut că sunt turbulențe, dar când avionul a inceput efectiv să se zguduie, am intrat ușor în panică. Și prin ”ușor”, mă refer la faptul că deja începusem să spun toate rugăciunile pe care le știam. Au cazut și măștile la un moment dat. Au fost cele mai lungi minute din viața mea. Când am coborât din avion, îmi tremurau picioarele.
Toata lumea părea să mediteze la povestioara mea când, deodată, liniștea a fost întreruptă de o tipă superbă care era cu mine la masă.
Tipa: Și… v-ați prăbușit?
Nu pot să reproduc expresia de pe fețele celor care stăteau la masă, ca să nu mai zic de fața pe care am facut-o când am auzit întrebarea. Evident, dupa unda de șoc, toată lumea a început să râdă în hohote.
Tipa (contrariată): Ce-i? De ce râdeți? Mie mi se pare chiar dramatic așa. Adică… să se prăbușească un avion nu e de râs.
Și așa s-a făcut lumină în viața mea.
No Comments
Nu v-ati prabusit pentru ca, de fapt, pilotul era Superman care a prins avionul la subrat si l-a proiectat la o distanta de 10.000 de km fix pe o saltea gonflabila care se juca ghidusa in valurile artificiale ale piscinei suspendate de la etajul 100 al hotelului Burj-al-Arab, acolo unde ar vrea si domnisoara sa-si valorifice frumusetea fiind dusa de un baiat de Dorobanti cu burtica, care, odata ajuns acolo si disperat de tampeniile pe care le debiteaza companioana lui o va vinde pe 100 de camile unui seic care nu intelege ce spune, iar el va vinde camilele si isi va cumpara trei Q7-uri si doua Ferrari-uri pe care le va parca in Bamboo saptamana viitoare…
@Mihai: =))))))))))))))) As putea sa fac un post pe blog numai cu ce ai comentat tu. =)))))))))))))))))))))))))
Din pacate povestea asta se repeta la prea multe persoane…Cum era daca nu ai cap…vai de picioare.
Am iesit si eu o data in oras cu o tipa ca asta…am fluierat in gand toata seara, nu ne-am mai vazut de atunci…
Desi pe de alta parte…imi inchipui ca viata ei e atit de roz si simpatica incat nu o deranjeaza: “Ignorance is bliss”
@George: Si eu cred ca sunt fericite. Nu isi fac niciodata ganduri negre :))
sau ar mai fi putut exista varianta prabusirii in care tu sa fii singura supravietuitoare si sa le povestesti lor clipele frumoase prin care ai trecut la momentulo respectiv. niciodata nu poti sti ce gandeste o femeie :))
Crede-ma ca nu la asta s-a gandit :))
O sa vezi in utmatoarele articole ce a mai scos pe gura 😀
[…] domnisoara de aici a continuat de-a lungul celor 2 ore de discutii sa dea duma dupa […]