Întâmpin fiecare toamnă cu o melancolie, răsărită parcă de după frunze îngălbenite de timp. S-a terminat. Accept cu greu ideea şi mă pregătesc să o iau de la capăt. În alte haine, cu părul mai închis şi ochii mai trişti. Ştiu că mai am doar câteva raze de soare şi-aş vrea să le prind şi să le păstrez, ca să îmi ţină de cald şi de lumină peste luni. Dar nu mă-ndur să-i răpesc toamnei începutul. Pentru că are un je ne…