Trecem prin viață ca baloanele de săpun. Fascinăm. Zâmbim. Uneori prea mult și alteori trist. Majoritatea deloc. Plutim printre gânduri care ne macină, ocolind parcă voit adevărul care contează. Iubirea ne-a îmbolnăvit de durere. A otrăvit puțuri și-a pustiit sate, mai ceva ca Ștefan cel Mare și cotropitorii săi. De fapt, asta lăsăm, nu-i așa?! O fărâmă de istorie în sufletul cuiva, care durează până mâine. Și apoi plecăm. Lumea uită de noi. Uneori mi-ar plăcea să mă întorc în…
