Sau ambele. Alegeți voi ce vă motivează în viața asta. Soluția e aceeași, oricum.
Am promis și m-am ținut de cuvânt: am fost la cursul de yoga ținut de Veronica, despre care v-am mai povestit aici.
Nici mie nu mi-a venit să cred, dar timp de 5 zile, de luni până vineri, eu, Filipineza cea iubitoare de somn și șefa la lene, m-am trezit la 6 dimineața. De bună-voie și nesilită de nimeni. Nici mama mea care mă iubește nu a crezut când i-am spus. Dar va da click aici și va afla.
În primul rând, am descoperit că Planeta supraviețuiește și dacă mă culc eu înainte de 1 noaptea. Mare lucru! Apoi, să te trezești la 6 dimineața și să mergi 3 kilometri pe jos, în drum spre yoga, nu numai că nu-i greu, dar este chiar revigorant.
Mă simt maximum de înțeleaptă după aceste descoperiri.
După prima ședință am plecat foarte zen, dar lipsa de sport din ultima perioadă și-a spus cuvântul. Și, cu tot zen-ul din lume, am ieșit de acolo cocoșato-crăcănată. Pe scurt, mergeam ca un cowboy la vârsta a doua. Au râs oameni de mine pe stradă, să știți. Și nu era de râs, căci eram amărâtă și mă dureau toate celea. Păi știți voi cum doare febra musculară?! Sunt sigură că da, dar mă cain și eu.
De la ziua a doua încolo, toate au mers ca unse. M-am obișnuit cu febra musculară, până nu am mai simțit-o. Mișcările au devenit mai fluide. Blugii mei din liceu au putut fi încheiați din nou. Cântarul arăta cu 3 kilograme în minus, deși mâncam (ca de obicei) o ciocolată pe zi. Și eram zen. Cea mai zen. Dar parcă v-am mai spus asta.
Veronica ține și săptămâna viitoare un curs de yoga. Detalii și înscrieri aici. Sper să vă placă și vouă. Aștept să-mi povestiți cum a fost 🙂
No Comments