M-am trezit la șapte dimineața. Așa binedispusă eram. Ei, și prin față pe la RCS, văd 3 lei care zburau pe jos. Cetățean conștiincios, îi ridic și mă uit după proprietar. Ciuciu. „Ia-i, domnișoară. E norocul tău”, strigă un paznic care asistase la scenă. Norocul meu e de 3 lei, cu alte cuvinte.
Am ajuns la Webstock și mi-am lăsat traisa cu carnețel, pix și lanternă, primită de la Vodafone, pe două scaune, ca să-i țin loc și Biancăi. În mai puțin de 10 minute, am rămas și fără locuri, și fără pungă. Și fără geantă, căci somnoroasă cum eram, am uitat-o pe masă. Norocul meu, am regăsit-o tot acolo, așteptând cuminte. Locurile și punga… tot ciuciu.
M-am așezat pe un scaun, găsit în ultimul moment. Manafu și Chinezu’ au intrat pe scenă, vorbind așa cum prezentatorii noștri TV au uitat s-o facă: natural. S-a râs mult. Cu lacrimi, uneori.
Am aflat acolo de la Andrea Rossini – Vodafone, că în ultimii ani, în România, s-au vândut peste șapte milioane de smartphones. Și cea mai tare informație ever: Ploieștiul este pe locul trei în lume, la viteza de internet.
În prima pauză, am trecut pe la standurile partenerilor evenimentului, și vreau să vă spun că două standuri m-au impresionat foarte tare. Primul a fost cel de la HP, cu al lor #hpfest.
Nu știu cum și pe ce criterii și-au ales oamenii pe care i-au trimis la Webostock, dar de la hotesse, la angajați, la agenție de PR, totul a fost impecabil. Toată lumea a fost amabilă și foarte bine informată.
Alexandra de la McCann, om foarte fain. Recomand.
Un alt stand care mi-a plăcut a fost cel de la McVitie’s România. Adina, PR-ul lor, de la Creative Ideas, făcea pe toată lumea să se oprească pentru câteva minute, la o poveste și o poză. La fel, și ea, foarte amabilă și foarte bine informată.
Standul Raiffeisein era cel puțin la fel de interesant, mai ales că avea niște dulciuri extrem de apetisante, pe care oricine la primea în dar pentru hashtagf-ul #esimplu.
Webstock a fost extrem de bun pentru networking. În pauze am râs cu Zoso (care arată foarte interesant cu pălăria mea), Piticu’ (pe care nu l-am mai văzut de ceva timp, mai ales că acum stă mai mult prin Chișinău City), Robert Bertton, Costin cel programator și mulți alții.
La Social Media Strategy, am văzut o groază de spot-uri foarte faine și am continuat să fiu posesoare de telefon funcțional, pentru că Raluca a fost cea mai de treabă din lume și mi-a împrumutat încărcătorul ei. Deși, să ne-nțelegm, habar n-avea săraca cine sunt și cu ce scop rânjesc la ea.
Ultimul debate la care am fost, Working with Brands, nu a fost cel mai fericit. Ioana Macoveiciuc și George Buhnici made a really good point pe tema asta, dar, în principiu, doar ei au vorbit la subiect. În ultimul sfert de oră. Până în momentul acela, am aflat că bloggerii scriu din frustrare și că au apărut ca să scrie ce nu-s în stare jurnaliștii, lucru care sper că vă prindeți, nu mi-a picat cel mai bine din lume. Dar fiecare cu părerea lui.
Ce nu am auzit la debate-ul ăsta, a fost despre ceva ce, cred eu, ar fi trebuit să stea la bază: pasiunea. Plăcerea de a scrie. De a te exprima. De a împărtăși. Dar singurele două întrebări au fost despre cum nu urcăm noi, bloggerii mai mititei, în lista preferințelor PRilor, atunci când vine vorba de proiecte cu buget. Dar fiecare cu pasiunea lui. Nu-i chiar așa de rău să-ți placă banii.
Una peste alta, să știți că mie mi-a plăcut la Webstock. Am cunoscut oamnei faini, deștepți, pasionați, cu multe de spus. Și-n plus, am cea mai tare poză cu Zoso și cu pălăria mea, acoperitoare de cap izbit de ușă, pe care v-o împărtășesc imediat ce-mi dă o binecuvântare în acest sens.
Deci, draga Webstock, să ne vedem cu bine anul viitor 🙂
