Povesti

Oare m-ai mai iubi?

September 27, 2015
poveste de toamna

În adierile calde de toamnă, găsesc mereu câte-o secundă s-o fur dimineții, cu ochi închiși și cu miros dulce de pisiceală. Mă întind leneșă și mă rostogolesc, sperând că poate, dacă nu-mi vede ochii mirați și larg deschiși, ceasul deșteptător se va opri și el pentru o clipă.

Și cum să ies din așternuturile pentru lene? Când e atât de cald. Atât de mătăsos. Atât de toamnă?!

4f2fe2fa4dea325f016835c544943924

Dar ceasul meu e un ștrengar de mult obișnuit cu protestele de pisică. Nu se oprește până nu mă vede afundată în cafea. Și-n gânduri. Și mai ales în jazz. Căci jazz ca cel de dimineață, cel mișcător de sânge și de viață, nu mai găsești niciunde. Dar astea-s dimineți doar pentru mine.

poveste de toamna

E prea fragil momentul să-l împart. Și stau la geam, eu cu cafeaua mea, cu pulovăr moale și ochi plini de dragoste și da, de toamnă. Așteptând. Poate cade o frunză. Poate adie vântul. Poate surprind o rază.

Ah… ce-mi place duminica! Dar cea de dimineață, chiar dacă e cu lene și bolboroseli nedeslușite. Cu părul ciufulit. Cu mângâieri de cuvinte, proaspăt ieșite dintr-o carte.

Oare dacă ai fi aici, ai ști să mă iubești?! Ai ști să înțelegi că eu m-ascund în cărți și în acrilic, dar trag mereu cu ochiul să văd cum e afară?! Că mă uit după tine și mă uit după toamnă? Că aș fugi puțin într-o cabană în care tu să pregătești cafeaua? Că aș pleca apoi, desculță, să m-ascund? Și că aș sta așa, inertă, doar ca să visez?

anything-butterfly-expecting-girl-hands-favim_com-286509

Oare m-ai mai iubi? Dar oare ai ști cum?

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: