Povesti

Dragostea nu moare

July 2, 2013

S-a trezit cu 30 de minute înainte să sune alarma, purtând un zâmbet rămas din visul de dimineață. Un duș scurt, dar vigoros, cu cremă albă și parfumată, avea să înceapă o dimineață perfectă de luni. Așa stabilise cu o seară înainte: dimineața de luni trebuia să fie perfectă. Era ultima dimineață cu El, fără El.

A ieșit goală din duș în timp ce stropii de apă i se prelingeau pe pielea proaspăt spălată. A deschis dulapul și a zăbovit o clipă. Și-a desfăcut cocul și pe spate i-a alunecat părul lung, șaten și moale. Părul prin care El obișnuia să-și treacă mâna când o alinta. S-a îmbrăcat apoi cu cămașa roz. Cămașa lui. Putea să îi simtă încă parfumul când și-a suflecat mânecile. A încheiat tacticos câțiva nasturi, știind că este ultima oară când o va face. El nu mai poate fi acolo. Nici măcar când lipsește.

A intrat în bucătărie, a pus ceainicul pe foc și a aprins o țigară. Câteva raze de soare o mângâiau printre jaluzele. Era perfect. S-a ridicat și a început să alunece prin încăpere pe ritmuri de jazz și țiuit de ceainic, desculță. Pe vârfuri.

Iubea sunetul ceaiului curgând în cană. Aburii îndulciți cu miere, fumul de la țigara abandonată în scrumieră, mângâierea soarelui. Era perfect. Era sfârșitul.

A luat o gură de ceai și s-a dus în cameră. S-a dezbrăcat de El cu mișcări dureroase. A dosit apoi cămașa roz după niște rochii pe care știa că nu o să le mai poarte și s-a întins în pat. Câteva minute de somn și avea să se trezească fără El. O lume în care El să nu o mai bântuie… Suna aproape utopic.

dragostea nu moare

S-a trezit obosită. Nu știa cât dormise. Un minut, o oră, un veac. Își simțea corpul greu. Deschise ușor ochii și ridică privirea. Era tot acolo, în mintea ei. O privea.

– Nu vei pleca niciodată, nu-i așa?

Se ridică din pat și își trase o rochiță pe ea. Un pic de rimel și un pic gloss.  Întoarse capul spre El, cel care îi bântuia sufletul de ani. ”Te iubesc”, i-a șoptit. Și-a șters lacrimile și a ieșit pe ușă. Întârziase la serviciu.

You Might Also Like

No Comments

  • Reply Andreea July 2, 2013 at 11:26 am

    Vai cat am plans!!!! Am intrat atat de adanc in povestea ta si te-am vazut cum faceai toate lucrurile alea.Nu ma asteptam la finalul asta.l-am citit si recitit de vreo 10 ori deja si am plans de nu mai pot.E atata demnitate in durerea ta.Esti foarte tare!!!Bravo!

    • Reply filipineza July 2, 2013 at 1:12 pm

      Multumesc mult. Ma bucur ca iti place articolul.

  • Reply Eddie July 2, 2013 at 12:29 pm

    Wow! Deci…am rămas blocat…Ai un mare talent de a scrie! Felicitări! Ai așternut niște cuvinte foarte profunde, niște scene detaliate și pline de emoții… Subscribe! 🙂

  • Reply Foxcrawl July 2, 2013 at 7:26 pm

    Huh, superb ceea ce pot face cuvintele. Un “blog post” care intr-adevar iti starneste interes de aproape nici nu-ti vine a crede. Felicitari pt articol (nu stiu daca e pura imaginatie sau “reality inspired”)

  • Reply Iustin Dumitrescu July 2, 2013 at 7:42 pm

    un text foarte bun, am vazut in mintea mea fiecare scena, fiecare secventa si desi nu stiu cine esti si cum arati. finalul e neasteptat si m-a facut sa recitesc ce ai scris. tulburator. sper ca cel despre care scrii cu atata durere sa merite dragostea ta

    • Reply filipineza July 2, 2013 at 8:04 pm

      Multumesc pentru apreciere, Iustin. Nu credeam ca baietii vor “gusta” articolul. 🙂

  • Reply Mirela July 2, 2013 at 7:59 pm

    M-a bulversat total ce ai scris. Nu ma asteptam la finalul ala.Si cum a zis si Iustin,am mai citit o data textul dupa aia ca sa inteleg. Am luat-o personal,mi se parea atat de nedrept sa fie tot acolo.Sunt curioasa daca El stie ca ii scrii si ce ar spune daca ar vedea.

    • Reply filipineza July 2, 2013 at 8:06 pm

      Nici eu nu ma asteptam la finalul asta. Sau…ma asteptam, dar imi cautam altul. Pentru bine meu 🙂

  • Reply Azi recomand articole! | Blogul lui Eddie July 3, 2013 at 4:18 pm

    […] Filipineza ne oferă o scurtă poveste de dragoste care îți deschide imaginația […]

  • Reply demdece July 3, 2013 at 7:59 pm

    când atât de rar găsești ceva atât de bine scris, trebuie să spui asta. Într-adevăr imaginea e foarte puternică. Felicitări pentru text.

  • Reply Dragostea (chiar) nu moare | Did you smile today? February 13, 2014 at 1:36 am

    […] minciuni şi trădare,  dragostea pentru El s-a agăţat cu încăpăţânare de mine. Dragostea nu moare, v-am spus. Şi n-am […]

  • Reply Naked | Did you smile today? June 18, 2014 at 1:22 am

    […] singur. Ei m-au îmbrăcat în haine de nesiguranță. El le-a dat jos și m-a acoperit doar c-o cămașă roz, venită parcă de la Nessus*. Și e mai grea decât un șifonier […]

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: