Povesti

Dincolo de cuvinte

January 12, 2014

Mi-au spus de multe ori că nu mă înțeleg. Și erau toți deștepți (aproape), dar le-a lipsit întotdeauna profunzimea. Și când scriam vedeau mereu litere albe pe un fond maro. Și nu înțelegeau că sunt povești de dor și, uneori, de disperare. Și nu înțelegeau că desenez o hartă către mine.

Subtilă nu prea cred c-am fost în scris. Doar nume nu am dat, căci m-așteptam să știe pentru cine scriu. Și-am așteptat tot timpul în zadar să se oprească din privit în gol. Și să ma vadă. Pe mine, cea care rostește-n scris tot ce nu poate să transforme în vorbire. Să înțeleagă că în loc de „te iubesc”, voi spune-ntotdeauna „ești un prost”. Și că nu pot rosti iubirea, dar că o dăruiesc sub formă de poveste.scrieri

 

Și-apoi l-am cunoscut pe El. Și mă obligă să gândesc suplimentar când ne vorbim în replici. Și râd în hohote, fără oprire, când văd că încă e copil. Și e sarcastic, și nesuferit și face mai mereu mișto de mine. Și vede dincolo de aroganța jucată impecabil. Și e un prost.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Bogdan Anghel January 13, 2014 at 3:17 pm

    Ba e inteligent si provocator, ba e prost. Ba vede dincolo, ba nu se prinde. Damn. Prea alambicat. Si abstract. 🙂

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: